Autor: Doru Nastasă

Deși mi-am dorit să fac întâi un podcast pentru a acoperi în detaliu o discuție mai amplă despre spiritualitatea ortodoxă și despre Sfântul Ilie Cleopa vs. Arsenie Boca, în care să discut aceste propuneri pentru canonizare, am ajuns să scriu întâi acest scurt post în blog. Îmi doresc totuși să acopăr într-un podcast viitor această discuție, care este una amplă.

Dacă facem un scurt rezumat al vieții acestora, ar fi în ca mai jos.

Părintele Ilie Cleopa s-a născut în 1912 și a intrat la 17 ani în mănăstire. Sub atentă ascultare și rugăciune stă aproape 15 ani în această ascultare la oi (poate cea mai joasă din mănăstire), iar apoi este chemat la 30 de ani la slujirea de egumen, în 1942, fiind cunoscut atent de stareț pentru duhovnicia și competența sa. În timpul ascultării parcurge biblioteca mănăstirii și învață cu mare atenție tot ce găsește acolo, petrecând ore întregi citind cărțile din bibliotecă.  Experiența sa ca duhovnic, ascultarea în una dintre cele mai mari și importante obști monahale ale Moldovei, i-au adus o experiență duhovnicească remarcabilă, fiind o mărturie vie a acestei școli monahale ortodoxe, a unei tradiții vii, păstrată în Moldova. Scrie mai multe lucrări, între care Despre credința ortodoxă (1981, reeditată de mai multe ori, o lucrare de mare maturitate teologică), Despre vise și vedenii (1993) și multe altele. Lucrarea sa despre Învățătura de credință ortodoxă primește o recomandare de la Sfântul Părinte Dumitru Stăniloae și este publicată sub binecuvântarea mitropolitului Moldovei, actualul patriarh Ilie Ciobotea. Lucrarea este semnată și de mitropolitul Bartolomeu Anania dar și de părintele Ioanichie Bălan. Moare în mănăstire, clopotele catedralei patriarhale trăgându-se singure, timp de 12 ori, în ziua morții sale, pe 2 decembrie 1998. A fost un mare duhovnic, predicator și călăuzitor al sufletelor credincioșilor din Moldova dar și din toată țara.

Arsenie Boca s-a născut în 1910. Urmează studii de liceu între 1922-1929, studii teologice la Academia de Teologie din Sibiu între 1929-1933, iar în perioada 1933-1938 studiază la Academia de Belle-Arte din București, beneficiind de burse de studii. În 1939 călătorește pentru câteva luni în Athos, unde are parte de o experiență în urma căreia se presupune că a primit „mari daruri duhovnicești”. Între 1940-1959, timp de 20 de ani, este ieromonah în mănăstirile Sâmbăta de Sus și Prislop, fiind exclus din monahism. Activează ca pictor duhovnicesc, pictând între 1968-1983 biserica de la Drăgănescu. Scrie mai multe lucrări, precum Cărarea Împărăției (1940-1948), Cuvinte vii și altele. Moare în 1989, la Sinaia. Are asociate nenumărate acuzații de ocultism, erezie, înșelare, neascultare, viață morală îndoielnică și multe altele. A fost izolat de mulți dintre părinți și teologi ai timpului său și a fost considerat un pericol de către aceștia.

Viețile și experiențele celor doi sunt radical diferite.

Primul este întruchiparea experienței monahale ortodoxe autentice, din care izvorăște o spiritualitate ortodoxă sănătoasă. Sfântul Părinte Ilie Cleopa avea o bogată cunoaștere teologică, monastică, duhovnicească și un bogat exercițiu de duhovnicie al credincioșilor. Întreaga Moldovă mergea pentru povățuire la dânsul, fiind povățuită cu mare discernământ de acesta.

Al doilea, Arsenie Boca, a intrat în mănăstire în 1940, este făcut duhovnic imediat, în 4 luni și începe duhovnicia, lucrul cu credincioșii, fără o obște în care să aibă sprijin în activitate, tocmai datorită lipsei de duhovnici. Avea 30 de ani când și-a început activitatea de duhovnic și nu avea pregătire prealabilă. Reușește să aducă mulțimi mari la mănăstire, creând un fel de curent arsenist de mulțimi care îl ascultau. Impresionează mulțimile prin așa zisul dar al „profeției”, perceput în acest fel de mulțimi. În paralel experienței din fața scenei, în fundalul acestei scene se desfășoară un alt act, în care duhovnicii Bisericii încep să se îngrijoreze și să adune gesturi ciudate, acte, mențiuni despre legăturile acestuia cu ocultismul, despre exagerările și purtările sale ciudate. Însă popularitatea și carisma sa reușesc să acopere întotdeauna discuția despre legătura cu ocultismul, despre exagerările și neascultarea lui Arsenie Boca, despre înșelarea sa generală.

În 1959, după aproape 20 de ani de mănăstire este exclus din monahism. La Drăgănescu, este pictor timp de 15 ani și în paralel discută mult cu credincioșii. A lăsat în urmă o experiență extrem de controversată.

Trebuie să punem față în față aceste două experiențe, pentru a putea înțelege esența lor.

Prima este întruchiparea desăvârșită a experienței depline ascetice, monahale, teologice ortodoxe.

A doua este o experiență extrem de confuză, deplin nealiniată la un tipar ortodox. Tot ce se poate spune este că A. Boca a avut carismă, a fost foarte popular, a fost un orator care atrăgea și a fost primit de credincioși. Însă în paralel a avut o contestare largă, pentru ocultism erezie și înșelare, din partea duhovnicilor Bisericii. Lucrările sale teologice sunt controversate. Învățătura sa de credință are multe probleme și ajunge în afirmații repetate, profund eronate față de dogmele ortodoxe. Este acuzat des de înșelare, datorită și-a trăit viața ca un mirean, deși a depus voturile monahale și a fost sfătuit să se reîntoarcă în mănăstire.

Pentru Sfântul Ilie Cleopa argumentele canonizării sunt simple, dreptatea vieții, învățătura de credință, evlavia în sensul de recunoaștere avută de credincioși pentru ortodoxia sa și în sensul de lucrare deosebită în Biserică, dar și păstrarea și transmiterea curată a spiritualității ortodoxe.

De ce este canonizat totuși Arsenie Boca? Argumentul invocat de Sinod este popularitatea în rândul credincioșilor: popularitatea. Adică un argument confuz,  care poate masca multe nereguli și care este folosit ca argument dominant în discuție, pentru acoperirea discuției despre dreptatea și ortodoxia acestei experiențe.

Experiența Arsenie Boca a fost un fel de experiență religioasă populară, cu entuziasm popular larg, cu profeții, carismă, mulțimi, însă șubredă și eronată la nivelul spiritualității ortodoxe. Spun asta pentru că experiența Arsenie Boca a mizat mult pe exaltarea fără discernământ a mulțimilor (lucru care se vede și astăzi), pe un discurs oratoric foarte simplu, simbolic, care a prins și a entuziasmat, pe folosirea continuă a „profeției”, fără discernământ, fără a considera efectul acestui comportament și fenomen în Biserică, în rândul credincioșilor, printr-o cale individuală a lui A. Boca, ruptă de ascultarea și dreptatea Bisericii. Pe scurt, A. Boca a reușit să agite mulțimi, să entuziasmeze și să exalteze mulțimi, lucru apreciat de mulți. Dar care nu este suficient pentru o canonizare.

De ce s-a întâmplat acest lucru? Pentru că A. Boca nu a avut parte de această școală monastică, nu a stat 15 ani în ascultare și a fost trimis pentru a fi folosit în misiune, fără a se considera pregătirea sa, ca om. A fost sacrificat, a fost folosit, fără a se considera lipsa sa de pregătire și necesitatea unei maturități ca om și ca duhovnic. La 30 de ani părintele Cleopa ajungea egumen, printr-o pregătire serioasă, de 15 ani, după ce fusese încercat atent de starețul său. La 30 de ani Arsenie Boca intră singur în duhovnicie, fără pregătire, după capul lui. Aici este diferența majoră între cele două experiențe, între cum s-au zidit fiecare înainte de a începe misiunea: părintele Ilie Cleopa prin ascultare atentă, prin studiu, intrând foarte de tânăr în mănăstire; iar Arsenie Boca s-a format în lume, într-o rânduială de sine, pe care o va păstra și în mănăstire. Acesta este „detaliul” pierdut al acestor două experiențe, care le schimbă radical. Cum s-au pregătit anterior cei doi. Unul în mănăstire, sub un stareț, unul în lume, rătăcind în diferite arte lumești, în rânduială proprie, după propria sa minte. Fiecare s-a maturizat cu totul altfel.

Acum urmează întreabarea esențială a discuției: este popularitatea criteriu de canonizare? Pentru că aceasta este invocată pentru A. Boca. Poate popularitatea să susțină o spiritualitate ortodoxă autentică? Nicidecum. Deși experiența A. Boca a fost o experiență populară, care a prins la unii (și aici trebuie menționat, datorită unei abordări neortodoxe a autorului, pentru că în Ortodoxie se evită o practică precum cea a lui A. Boca, de exaltare a mulțimilor), totuși nu este una relevantă pentru spiritualitatea ortodoxă.

Experiența A. Boca nu este una relevantă pe ansamblu. A. Boca a prins la credincioși prin diferite artificii care țin mai mult de protestantism decât de Ortodoxie. Dar nu îl putem canoniza pentru aceasta. Pentru că de fapt ce a rămas în urma sa (și asta din păcate asta este datorită unor ucenici care s-au grăbit să arunce material teologic în cărți creând o confuzie generală cu privire la acea experiență, stricând deplin întreaga experiență, dacă se putea alege ceva bun din aceasta), este o experiență deplin confuză, neortodoxă, greșită și eretică în esența ei. Această experiență nu este aliniată cu valorile și spiritualitatea ortodoxă. Aceasta este problema acestei canonizări, că experiența A. Boca, în ansamblul ei, alături de confuzia creată de tot acest volum uriaș de lucrări creat greșit pentru acesta, este una greșită și care duce credincioșii Bisericii într-o direcție greșită. A. Boca învață un anumit stil de Ortodoxie, cu trăsături specifice, deviate de la Ortodoxie.

Nefiind deplin în spiritul ortodox, pentru că avea nevoie de o experiență solidă de mănăstire, A. Boca a făcut de capul lui tot ce a considerat că e Ortodoxie. Și de asta se vede această lucrare, Cărarea Împărăției, care e scrisă între 1940 și 1948. Lucrarea are note personale, pe diferite subiecte, fiind o lucrare cu multe greșeli și devieri de la un spirit ortodox. Lucrarea ne arată cel mai mult că A. Boca era în căutare și căuta să își explice lui înșiși Ortodoxia. Și se văd multe întrebări acolo.

Ce a produs A. Boca e un fel propriu de Ortodoxie, care nu e chiar ce învață Biserica. De asta e periculos și greșit pentru Biserică să se transmită experiența și stilul Boca, mai ales la notorietatea acestuia – e profund greșită abordarea de a se transmite această experiență în Biserică. Ce este în Cărarea Împărției este o Ortodoxie greșită, cu multe probleme, care nu trebuie normată și nu trebuie transmisă credincioșilor. Aici este problema acestei discuții. Iar mentalitatea din Cărarea Împărăției se vede peste tot la acesta. A . Boca nu era la o maturitate suficientă pentru a învăța. Se vede în nunemăratele apoftegme produse de la sine și nu în învățăturile înțelese ale Sfinților Părinți.

Nu putem să transmitem Ortodoxia unui duhovnic care nu avea asumată corect Ortodoxia (de asta părintele Cleopa a stat 15 ani să învețe). A. Boca, la 30 de ani, fără pregătire, a fost pus să învețe. Iar el timp de 10 ani a căutat să înțeleagă ce e Ortodoxia.

A. Boca nu e la nivelul la care să poată producă o experiență transmisibilă Bisericii. Nu are ce să caute între discuție de canonizare. Și asta pentru că a sărit acest pas al învățării, școala ortodoxă, care se învață cel mai bine în mănăstire, unde se reglează și se aprofundează Ortodoxia. O Ortodoxie de pe băncile facultății, aprofundată de fiecare după capul lui, nu poate fi transmisă Bisericii, doar prin popularitate și carismă.

Aici sunt semnele diferite la părintele Cleopa și A. Boca. La părintele Cleopa se vede maturitatea în toate dimensiunile: teologică, atunci când învățătura sa de credință e recomandată de părintele Stăniloae, ca fiind necesară pentru Biserică, cu insistență și acesta menționează că este o dogmatică ortodoxă sănătoasă și solicită reeditarea în zeci de mii de exemplare (a se vedea în imaginea cu recomandarea, dintr-un articol anterior). La fel, în ucenicii săi, care sunt astăzi vrednici urmași și purtători cu cinste ai numelui părintelui. Și în nenumărații credincioși care merg drept pe această cale. Iar la A. Boca vorbim despre o cale pe care Boca singur a creat-o în Ortodoxie, despre un fel de Ortodoxie proprie, pentru că dacă nu a fost învățat, a învățat singur. Și aici i-a fost căderea, că a învățat singur, nu cu alții, crezând că Ortodoxia e teorie și nu viețuire împreună. De aici vine plictisirea lui A. Boca de monahism și preoție, după 20 de ani și neîntoarcerea sa în viața monahală. Nu a avut un fundament corect, viața aceasta monahală nu a fost aliniată cu temperamentul său.

Diferența este în cum au abordat fiecare experiența Ortodoxiei. Sunt produsul a două abordări diferite. Unul a avut o educație autentică, unul a încercat prin propriile puteri, prin rațiune, carismă și profeție să se ridice. Pentru că trebuie să înțelegem nu doar carisma și popularitatea ci și maturitatea experienței ortodoxe transmise de fiecare. Deși se invocă la A. Boca prezența unui duhovnic, nu se vede în lucrarea sa influența acestuia, decizii majore schimbate, referința la duhovnici. Părintele Cleopa a lucrat prin Biserică și ascultare, iar A. Boca prin sine. Sunt două abordări diferite, cu două rezultate diferite. Un duhovnic mai taie și cizelează din decizii și se vede asta în viața fiecăruia. Duhovnicul corectează și aliniază la calea ortodoxă viața creștinului, mai ales la monahi. La Boca e doar Boca în viața sa, de la un capat la altul.

De asta a durat atât de mult canonizarea și s-a opintit atât de rău, la fiecare discuție. A. Boca nu poate depăși niciuna dintre discuțiile despre spiritualitatea ortodoxă. Este o experiență profund ieșită din limitele ortodoxe, în mai multe dimensiuni.

Popularitatea invocată pentru A. Boca nu poate acoperi niciodată esența eronată a experinței Boca. Credincioșii Bisericii învață prin ce a lăsat în urmă o spiritualitate greșită, învață un duh greșit, care nu este al Bisericii. Nu învață o Ortodoxie curată.

Asta ne interesează într-o canonizare, păstrarea și transmiterea unei ortodoxii curate, către toți credincioșii Bisericii. Aceasta este esența unei canonizări. Ne interesează păstrarea învățăturii, practicii, spiritualității ortodoxe, în forma cea mai curată posibilă. La A. Boca din păcate degenerarea este atât de largă, încât nu poate fi vorba de o canonizare.

Experiența A. Boca a fost o experiență populară, dar nu o experiență curat ortodoxă. De aceea Arsenie Boca nu poate fi canonizat și nu trebuie canonizat.

9 Februarie 2025,

Doru Nastasă

Credincioșii trebuie să înțeleagă cum de avem această ascensiune fulminantă a lui Arsenie Boca și de ce astăzi întreaga Biserică vorbește numai despre acesta. „Succesul” acestei realizări nu este nicidecum poporul dreptcredincios ci un management editorial excepțional de bine pus la punct, organizat, concentrat în jurul mitropoliei Ardealului.

Începând cu anii 2.000, a început o campanie excepțional de puternică în presă și media pentru promovarea lui Arsenie Boca. După moartea marilor părinți și duhovnici ai Bisericii, care îl contestau și care blocau orice discuție despre canonizarea acestuia, a început această campanie, pe mai multe planuri.

Editorial, s-au publicat cărți pentru acesta într-un volum nemaiîntâlnit în Ortodoxie. Iar acest volum de cărți și prezența în mass-media, a generat ce vedem astăzi, obsesia pentru Arsenie Boca, acest curent arsenist, un nou Maglavit în Biserică. Pentru a vedea dimensiunea editorială o să adaug la sfârșit din lista de volume pe care eu personal le am, pentru a se înțelege cine și cum l-a crescut pe A. Boca în Ortodoxie.

Pe scurt, pentru Arsenie Boca s-au publicat între 2004-2009 un set inițial de 4-5 broșuri, pe baza cărora s-a dezvoltat acest mit. Pe baza acestora s-a construit și dezvoltat mitul Boca, cultul personalității, apărând lucrări în 4 dimensiuni:

1. 1. 1. Lucrări inițiale 4-5, axate creat volume cu un amalgam de informații, mărturii, bazate pe cultul personalității, diferite „minuni” și emotivitate religioasă
      2. Cultul personalității, peste 20 de lucrări
      3. Colaje din A. Boca, peste 20 de lucrări, conținând diferite adaptări și procesări ale învățăturii lui A. Boca
      4. Alte lucrări.

Imaginea lui Arsenie Boca a fost construită în două dimensiuni, personalitate și „sfințenie”. Astăzi de fapt nu este canonizat un „sfânt”, ci o personalitate, pe care Ardealul a considerat-o importantă în parcursul său bisericesc.

Literatura produsă pentru A. Boca se vede cum a fost construită, fiind făcută să fie create lucrări, cu cât mai mult pentru acesta cu atât mai bine, pentru a justifica un dosar de canonizare. Se vede clar intenția din spatele acestei literaturi, prin conținutul multor cărți, orientată mult pe cultul personalității, supraaccentuând puterea și carisma acestuia, iar apoi menționând din diferitele „minuni” ale acestuia.

„Minunile” acestuia cuprind o diversitate largă de fenomene și manifestări, în care putem menționa frecvent plânsete, vederi de luminițe, închipuiri că este Sf. Ioan Botezătorul și altele asemenea. Este un amalgam de superstiții, iluzii, închipuiri, amăgiri, profeții venite cu siguranță din practica ocultistă și hipnotistă a acestuia (A. Boca fiind un practicand de hipnoză, prin care mulți „profeți” obțin în transă „profeții”), un amalgam de levitații, dispariții din Biserică, ieșiri din lanțuri, apariții in diferite locuri, în mare închipuiri precum cea recentă, de la canonizarea acestuia. Sunt o experiență cu totul diferită de spiritualitatea și mistica ortodoxă autentică.

Volumele acestea evită și nu discută poziția istorică a marilor duhovnici și părinți ai Bisericii, fiind făcute prin omisiune gravă de informație. Pe scurt, această literatură încurcă deplin credincioșii ortodocși din calea mântuirii, propunând o experiență confuză, ambiguă, greșită, cu privire la spiritualitatea ortodoxă.

Pe această literatură A. Boca a crescut în Biserică, până a ajuns unde este astăzi. Dacă pentru fiecare carte tipărită socotim  că s-a publicat un tiraj de 20.000 de volume, atunci vedem că pentru A. Boca în Ortodoxia românească au ajuns 1.000.000 de volume. Aceasta este explicația „sfințeniei” lui A. Boca, dar și a cozilor de la Prislop.

Acestea toate trebuie menționate, iar credincioșii au nevoie să fie informați, pentru a nu fi subiecții unui fenomen amplu de propagandă coordonată, fiind vorba de câteva edituri care au produs aceste cărți, centrate în jurul mitropoliei Ardealului.

Calitatea cărților și a materialului teologic pentru A. Boca nu este una bună, potrivită pentru a fi distribuită în teologie. În acest sens este de atras atenția că acestea nu sunt susținute teologic de nume de rezonanță teologică, fiind problematice – lucru care se poate verifica imediat. Nu au susținere teologică largă, având probleme și fiind greșit gândite.  Nu sunt potrivite pentru exercițiul teologic al Bisericii și ar trebui evitate, călăuzind greșit Biserica și credincioșii în discuția despre Biserică și mântuire. Cărțile au priză mare la diferite mase care nu înțeleg fenomenul Arsenie Boca, nicidecum la teologi.

În acest sens aș aduce ca un contraexemplu cartea Sfântului Ilie Cleopa, „Învățătură de credință ortodoxă”, publicată în cel puțin 4 ediții, între 1980 si 2000, în zeci de mii de exemplare, cu o recomandare și o prefață de la Sfântul Dumitru Stăniloae, cu un cuvânt înainte din partea preasfințitului Bartolomeu Anania, cu alte mențiuni din partea părintelui Ioanichie Bălan. Volumele lui A. Boca nu au niciun gir teologic, fiind un fel de literatură teologică evitată de teologi, bună doar pentru mase, pentru încântarea acestora.

Volumele sunt făcute pentru a justifica o canonizare și un entuziasm popular pentru Boca. La asta te uiți în primul rând la aceste cărți, la girul teologic. Arsenie Boca a fost contemporan cu teologii și duhovnicii Bisericii și nu a avut girul acestora. Din păcate nu găsim acest gir teologic din partea unor nume mari din teologie, ci din contra, sunt foarte mulți teologi care îi condamna lucrările. Pe scurt, tot ce s-a produs pentru A. Boca nu are acest gir teologic mult necesar, așa cum se invocă pentru un „mare sfânt”, cum se propune în canonizarea acestuia.

A. Boca este o bulă mediatică, produsă în Ortodoxie, nu este un fenomen spiritual ortodox sănătos, să fi trecut prin filtrul teologic și spiritual al Ortodoxiei. A fost produs cumva în spatele privirilor Bisericii, cu binecuvântări date pe fugă, pe lucrări făcute să se adune ceva pentru „sfânt”. Lucrările sunt un fel de compilație generală, în care fiecare entuziast a zis să producă ceva.

Literatura produsă pentru A. Boca este o masă teologică amorfă, incoerentă, cu de toate, pentru a promova o personalitate. Această literatură este un fenomen teologic unic în Ortodoxie, în care s-a produs teologie ca să se producă, ceva din care nu mai înțelegi nimic, într-un entuziasm teologic general, de mase care s-au apucat peste noapte de teologie urmând îndemnul sfântului de entuziasm dar și exemplul celorlalți care au produs teologie, literatură care induce deplin în eroare credincioșii cu privire la esența experienței ortodoxe. Am putea numi acest fenomen teologie populară, în care fiecare din Biserică a devenit teolog peste noapte, pentru a scrie pentru „sfânt”. Fotografiile sunt relevante cu privire la maniera în care s-au produs lucrări pentru Boca, formatul și calitatea acestora.

Este o diferență uriașă între ce s-a produs pt A. Boca și ce s-a produs pentru Sfântul Ilie Cleopa, rezultatul muncii acestuia (aceasta conținând predici și învățături ale acestuia), nu compilații produse pentru acesta. Și aici trebuie să facem diferența între exagerare și exaltare religioasă și discernământ teologic, între o construcție religioasă greșită, populism teologic și discernământ teologic.

Aici facem diferența între populism teologic și calitate-discernământ teologic. Boca este canonizat pe baza acestui populism teologic nu pe baza unui discernămân teologic. Boca a fost canonizat pentru că a fost „mai popular”, pentru popularitate, dar și pentru populism, pentru a face pe plac mulțimilor, după cum se vede și în literatura produsă pentru el. Acesta este argumentul canonizării, a avut priză bună la credincioși.

Mai jos adaug o parte din lista de volume la care am avut acces în această discuție, lista fiind cu mult mai mare decât ce este menționat mai jos.

8 Februarie 2025,

Doru Nastasă

Bibliografie produsă pentru Arsenie Boca, în ordinea binecuvântării arhierești și a anului de apariție:

1. Apare cu binecuvântarea ÎPS Dr. Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului, Ediție îngrijită de Ioan Cișmileanu, Alte mărturii despre Părintele Arsenie Boca, 3, Ediție reviziuită, Editura Agaton, Făgăraș, 2008
2. Apare cu binecuvântarea ÎPS Dr. Laurențiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, Ediție îngrijită de Natalia Corlean, Părintele Arsenie Boca, o viață închinată schimbării vieții noastre, Ediția a II-a, revizuită, Editura Agaton, Făgăraș, 2012
3. Apare cu binecuvântarea ÎPS Dr. Laurențiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, Părintele Arsenie Boca. Marele examen, Un manuscris al Maicii Magdalena Ivan (Mănăstirea Tismana), Editura Agnos, Sibiu, 2014
4. Apare cu binecuvântarea ÎPS Dr. Laurențiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, Volum coordona de Romeo Petrașciuc, Fiți îngăduitori cu neputințele oamenilor, Ediția a II-a, Editura Agnos, Sibiu, 2015
5. Apare cu binecuvântarea ÎPS Dr. Laurențiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, Cornel Todeasă, Pr. Dr, Așa l-am cunoscut pe Părintele Arsenie, Sfântul Ardealului, Amintiri, Deslușiri, Lecturi, Editura Andreiana, Sibiu, 2019
6. Apare cu binecuvântarea ÎPS Dr. Laurențiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, Sergiu Ciocârlan, Chipul cuviosului Părinte Arsenie Boca. Premisele unei dezbateri pentru canonizare, Editura Andreiana, Sibiu, 2021
7. Apare cu binecuvântarea ÎPS Dr. Laurențiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, Mitropolia Ardealului, Arhiepiscopia Sibiului, Învățături ale Părintelui Arsenie Boca pentru fiecare zi, Editura Andreiana, Sibiu, 2024
8. Tipărită cu binecuvântarea Preasfințitului Calinic, Episcopul Argeșului, Conținut adunat de Părintele Arhimandrit Serafim Popescu, Din învățăturile Părintelui Arsenie Boca, Ucigașa cetate, Editura Credința strămoșească, 2002
9. Tipărită cu binecuvântarea Preasfințitului Calinic, Episcopul Argeșului, Conținut adunat de Părintele Arhimandrit Serafim Popescu, Din învățăturile Părintelui Arsenie Boca, Rostul încercărilor, Editura Credința strămoșească, 2004
10. Apare cu binecuvântarea PS. Părinte Andrei Episcopul Covasnei și Harghitei, Daniel Întuneric, Părintele Arsenie Boca, De la Vața de Sus spre Prislop, Scurtă biografie, Editura Agaton, Făgăraș, 2004
11. Tipărită cu binecuvântarea Prea Sfințitului Dr. Daniil Stoenescu, Părintele Arsenie Boca, Biserica de la Drăgănescu, Capela sixtină a Ortodoxiei românești, Deva, 20005
12. Tipărită cu binecuvântarea Preasfințitului Calinic, Episcopul Argeșului, Conținut adunat de Părintele Arhimandrit Serafim Popescu, Din învățăturile Părintelui Arsenie Boca, Despre durerile oamenilor, Vol. 5, Ateism și creștinism, Editura Credința strămoșească, 2006
13. Tipărită cu binecuvântarea Prea Sfințitului Dr. Tiomtei Seviciu, Episcopul Aradului și Hunedoarei, Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăției, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, 2006
14. Tipărită cu binecuvântarea Prea Sfințitului Dr. Daniil Stoenescu, Părintele Arsenie Boca, Cuvinte vii, Editura Charisma, Deva, 2006
15. Tipărită cu binecuvântarea Preasfințitului Calinic, Episcopul Argeșului, Conținut adunat de Părintele Arhimandrit Serafim Popescu, Din învățăturile Părintelui Arsenie Boca, Mărgăritare duhovnicești, Ediția a II-a revizuită, Editura Credința strămoșească, 2008
16. Tipărită cu binecuvântarea Preasfințitului Calinic, Episcopul Argeșului, Conținut adunat de Părintele Arhimandrit Serafim Popescu, Din învățăturile Părintelui Arsenie Boca, Tinerii, Familia și compii născuți în lanțuri, Ediția a II-a revizuită și îmbunătățită, Editura Credința strămoșească, 2008
17. Tipărită cu binecuvântarea Prea Sfințitului Calinic, Episcopul Argeșului, Pr. Nicolae Streza, Mărturii despre Părintele Arsenie, Editura Credința strămoșească, 2009.
18. Apare cu binecuvântarea Preasfințitului Calinic, Episcopul Argeșului, Ieromonahul Teognost, Din învățăturile Părintelui Arsenie Boca, Despre îndumnezeirea omului prin Har, Volumul I, Editura Credința strămoșească, 2005
19. Apare cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Gurie, Episcopul Devei și Hunedoarei, Învățături ale Părintelui Arsenie Boca, 1, Editura Episcopiei Devei și Hunedoarei, Deva, 2013
20. Apare cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Gurie, Episcopul Devei și Hunedoarei, Învățături ale Părintelui Arsenie Boca, 2, Editura Episcopiei Devei și Hunedoarei, Deva, 2014
21. Apare cu binecuvântarea Bartolomeu al Clujului, Dan Lucinescu, Părintele Arsenie Boca un sfânt al zilelor noastre, Editura Babel, 2014
22. Prefață de Daniil, Episcop-locțiitor al Daciei Felix, Ediție îngrijită de Natalia Corlean, Vreau să schimb lacrimile voastre în bucurie, Antologie de cuvinte duhovnicești ale Părintelui Arsenie Boca, Editura Agaton, Făgăraș, 2014
23. Tipărită cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Dr. Gurie Episcopul Devei și Hunedoarei, Părintele Arsenie Boca, Practica vieții monahale, Editura Charisma, Deva, 2019
24. Apare cu binecuvântarea PS. Dr. Daniil Stoenescu, Florin Duțu, Părintele Arsenie Boca – o Biografie, Ediția a III-a revizuită și adăugită, Editura Floare Albă de Colț, București, 2019
25. Apare cu binecuvântarea ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Sergiu Ciocârlan, Calea pocăinței lăuntrice în viața și scrierile Cuviosului Părinte Arsenie Boca, Editura Doxologia, Iași, 2022
26. Ediție îngrijită de Ioan Cișmileanu, Mărturii din Țara Făgărașului despre Părintele Arsenie Boca, Editura Agaton, Făgăraș, 2004
27. Ediție îngrijită de Ioan Cișmileanu, Noi mărturii despre Părintele Arsenie Boca, 2, Ediție reviziuită, Editura Agaton, Făgăraș, 2005
28. Pravila albă. Sfaturi pentru cei căsătoriți, Editura Agaton, Făgăraș, 2006
29. Părintele Arsenie Boca, Lupta duhovnicească cu lumea, trupul și diavolul, Editura Agaton, Făgăraș, 2009.
30. Arsenie Boca, Ieromonah, Ridicarea căsătoriei la înălțimea de Taină, Ediția a II-a îmbunătățită, Editura Agaton, Făgăraș, 2009
31. Ediție îngrijită de Natalia Corlean, Părintele Arsenie Boca, un om mai presus de oameni, Editura Agaton, Făgăraș, 2011
32. Ediție îngrijită de Vlad Herman, De dincolo am să vă ajut mai mult! Mărturii despre Părintele Arsenie Boca, Editura Agaton, Făgăraș, 2014

(Alte volume)

33. Florin Duțu, Drd., Părintele Arsenie Boca la Mănăstirea Prislop în epoca torționarilor comuniști, Ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura Floare Albă de Colț, București, 2015
34. Florin Duțu, Viața Părintele Arsenie Boca de la Prislop, Ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura Floare Albă de Colț, București, 2016
35. Florin Duțu, Părintele Arsenie Boca Pictor Bisericesc la Drăgănescu, Editura Floare Albă de Colț, București, 2017
36. Maria Ballasch, Helmut Roth, Ekaterina Roth, Părintele Arsenie Boca, Chemarea la Înviere, Editura Accent Print, 2019
37. Florin Duțu, Părintele și Pictorul Bisericesc Arsenie Boca (1910-1989), Monografie, Teză de doctorat, Editura Floare Albă de Colț, București, 2021
38. Colectiv redacțional, Părintele Arsenie Boca, Darul lui Dumnezeu pentru poporul care strigă, Editura Cristimpuri, 2013
39. Altfel despre arta părintelui Arsenie Boca, în convorbiri realizate cu Marius Vasileanu, Editura Școala Ardealană, Cluj-Napoca, 2019
40. Volum îngrijit de Dan Alecu, Din învățăturile Părintelui Arsenie Boca, Meteor Press, 2015
41. Volum îngrijit de Dan Alecu, Părintele Arsenie Boca, Despre nevoința în închisoare, Meteor Press, 2015
42. Părintele Arsenie Boca, Mărturia părintelui Pantelimon, Editura Cristimpuri, 2011
43. Preot Petru Vamvulescu, Părintele Arsenie Boca, Mărturia mea, Arad, 2012
44. Părintele Arsenie Boca, mare îndrumător de suflete din secolul XX, O sinteză a gândirii Părintelui Arsenie în 800 de capete, Cluj Napoca, 2002
45. Preotul Ioan Peană, Părintele Arsenie Boca, Duhovnicul de taină, Editura Accent Print, 2014
46. Semințe duhovnicești, Un caiet al Părintelui Arsenie Boca, Editura Lumea credinței, Bucureștim 2012
47. Preotul Ioan Sofonea, Am auzit un sfânt vorbind, Părintele Arsenie Boca, Editura Accent Print, 2013
48. Părintele Arsenie Boca, Misiunea în Ardeal, Manuscris inedit, Editura Floare albă de colț, București, 2017
49. Va lua țara foc din Prislop, Editura Fundația Creștină Părintele Arsenie Boca, 2016
50. Părintele Arsenie Boca ne cheamă la el. Mărturii de la Prislop, Editura Ortodoxia, 2014
51. Petrescu Oțel, Aspazia, Adusu-mi-am aminte. Ediția a doua, Fundația Creștină Părintele Arsenie Boca, 2016.

Diferite resurse online:

1. ÎPS Laurențiu Streza Despre Părintele Arsenie Boca, https://www.youtube.com/watch?v=E3jvkRLdaT8
2. ÎPS Laurențiu Streza, Părintele Arsenie Boca – omul lui Dumnezeu 25.11.2021, https://www.youtube.com/watch?v=GVfzkZMADN4
3. ÎPS Laurențiu Streza, Mărturii despre Părintele Arsenie Boca, https://www.youtube.com/watch?v=i-rL2s40oco
4. ÎPS Laurențiu Streza, Să înlăturăm din inima noastră frica | Până la canonizare, facem parastas, https://www.youtube.com/watch?v=AHFb7rL1jEs&t=24s
5. ÎPS Serafim Joantă, Interviu despre Părintele Arsenie Boca, Părintele Arsenie Boca este un caz unic în toată istoria Bisericii noastre (Nürnberg, 2012), https://mitropolia-ro.de/interviu-despre-parintele-arsenie-boca/, interviu unde se analizează sfințenia lui Arsenie Boca pe baza cozilor de la Prislop

Mai multe referințe bibliografice pot fi găsite în volumul „De ce Biserica Ortodoxă nu îl poate canoniza pe Arsenie Boca”.

În această canonizare se vede de departe un conflict de interese major, care a afectat discuția. Președintele comisiei de canonizare, mitropolitul Laurențiu Streza, este fiul duhovnicesc al lui Arsenie Boca și în același timp ocupă una din cele mai importante poziții în această discuție, poziția de președinte al comisiei de canonizare. Aici trebuie să ne uităm cu mare atenție, la ce s-a întâmplat în această canonizare, legat de această poziție, care controlează în mare întreaga discuție despre canonizare.

În calitate de președinte al comisiei de canonizare, mitropolitul Laurențiu Streza avea de făcut următoarele lucruri:

1. 1. Să judece un dosar de înșelare, dosar istoric construit împotriva lui Arsenie Boca, în care au existat mai multe acuzații, de ocultism, erezie și înșelare.
   2. Să se asigure că dosarul de canonizare este alcătuit corect, că este conform învățăturii de credință ortodoxe.
   3. Să asigure o corectitudine generală dar și o imparțialitate a acestui proces.

Din păcate tot ce a făcut domnia sa a fost împotriva unei corectitudini a unui proces de canonizare. Procesul de canonizare al lui Arsenie Boca a fost profund viciat, pentru următoarele motive:

1. 1. Mitropolitul Ardealului a ajutat la depunerea dosarului de canonizare. A sprijinit publicarea de zeci de materiale pentru promovarea lui Arsenie Boca. Sunt foarte multe volume publicate cu binecuvântarea sa pentru promovarea lui Arsenie Boca, sunt enorm de multe volume publicate la edituri din jurul Ardealului. În paralel, există nenumărate materiale publicate online, în timp, de domnia sa, pentru promovarea acestuia. Timp de peste 20 de ani a fost un evanghelist al lui Arsenie Boca și a dovedit o antepronunțare anterioară dar și paralelă cu privire la acest caz. Este evident că nu putea din această poziție de antepronunțare să fie imparțial și să judece corect acest caz.
   2. Sunt enorm de multe probleme în procesul de canonizare care au afectat radical discuția:
      1. Există o listă foarte mare de martori oculari, cu care trebuia discutat. Sunt peste 30 de martori care trebuiau să fie audiați personal în această discuție. Nu a existat nici măcar o discuție cu aceștia.
      2. S-a izolat discuția într-un grup restrâns iar discuția a fost ferită de Biserică.
      3. S-au colectat „mărturii” DOAR favorabile, fiind influențat într-o anumită direcție procesul de canonizare.
      4. Pentru dosarul de înșelare nu a existat un sprijin autentic pentru o clarificare a acestuia și doar s-a așteptat să treacă timpul, pentru ca mulți din martorii împotriva lui A. Boca să moară.
      5. Boca a fost judecat pentru ocultism, erezie și înșelare chiar de fiul său duhovnicesc, mitropolitul Laurențiu Streza.

În tot acest timp al ultimilor 20 de ani mitropolitul Laurențiu Streza a fost părtinitor în această discuție și este clar că această părtinire a fost definitorie pentru acest traseu instituțional al discuției.

Poziția de canonizare  a lui A. Boca, a fost susținută excesiv, în timp, chiar de către mitropolitul Laurențiu Streza, după cum se vede în nenumăratele acte desfășurate în timp. Tot ce a facut în ultimii 20 de ani a fost să miște lucrurile în direcția canonizării.

Acest conflict de interese din această canonizare și poziția de forță instituțională existentă în această poziție pe care o deține sunt cele care au determinat cursul acestei discuții. Din această poziție s-a putut exercita în mai multe direcții presiuni, pentru eliminarea și blocarea discuției despre acuzațiile aduse lui A. Boca, oprirea discuției cu martorii, oprirea discutării teologiilor propuse din Biserică împotriva lui A. Boca, dar și promovarea excesivă a poziției de canonizare.

În paralel aș dori să discutăm și despre teologia existentă în Biserică împotriva canonizării, teologia dr. Victor Ardealeanu. Pentru a se vedea dimensiunea și amploarea teologiei dr. Victor Ardeleanu, menționez câteva repere:

• • • A fost publicată în 2016
    • Sunt peste 14 volume publicate
    • O teologie de peste 2.500 de pagini, vastă, de o înaltă ținută teologică, cu o ancorare în toate dimensiunile teologiei
    • Teologia analizează ocultismul, înșelarea, învățătura eretică de credință, mărturisirea eretică de credință de la Drăgănescu, analizează mărturiile părinților despre Arsenie Boca, dar și impactul canonizării unui nesfânt într-un exercițiu teologic foarte complex
    • Link: https://www.unitateaortodoxa.ro/de-ce-biserica-ortodoxa-nu-il-poate-canoniza-pe-arsenie-boca/
    • Link: https://888adevarul8despre8arsenieboca8.wordpress.com/.

Alături de această vastă teologie mai sunt multe lucrări în aceeași direcție, între care lucrarea personală „De ce Biserica Ortodoxă nu îl poate canoniza pe Arsenie Boca”, lucrarea părintelui Anițulesei Gheorghe, „Fenomenul Arsenie Boca”, lucrarea monahului Teodot Benevent, „Ierom. Arsenie Boca între adevăr și legendă” și articolul larg al dr. Ioan Gându din Revista Icoana din Adânc, „Mândrie și Erezie”, lucrări disponibile online la linkul: https://www.unitateaortodoxa.ro/de-ce-biserica-ortodoxa-nu-il-poate-canoniza-pe-arsenie-boca/.

Vorbim despre adevăr și forță instituțională în această canonizare, despre două paradigme care se confruntă. De aceasta adevărul nu va avea nicio șansă să fie discutat corect, până când mitropolitul Laurențiu Streza nu va fi eliberat din funcția din care a depus orice efort să miște lucrurile în propria direcție.

Este incorect față de Biserică să se discute adevărul de credință cu cineva care poate influența discuția într-o poziție atât de puternică. Sinodul Bisericii trebuia să se sesizeze încă de la începutul acestui demers și să schimbe președintele comisiei de canonizare cu cineva care poate răspunde imparțial acestei responsabilități, care a fost imparțial în toată această discuție.

Cât timp mitropolitul Laurentiu Streza este în poziția de președinte al comisiei de canonizare și în profund și critic conflict de interese, discuția despre teza împotriva lui Arsenie Boca nu are nicio șansă să fie discutată corect.

O teologie de această amploare, precum cea a dr. Victor Ardeleanu, nu va fi discutată niciodată în prezenta fiului duhovnicesc al lui Arsenie Boca, care trebuie să își judece părintele acuzat de multe ieșiri din limitele ortodoxe, după ce în paralel acesta s-a antepronunțat continuu, timp de peste 20 de ani, că este sfant.

Aici este blocajul acestei canonizări, în această personalitate așezată în cursul și destinul normal al vieții Bisericii, care oprește discuția în adevăr în Biserică. Acest blocaj instituțional instituit de mitropolitul Ardealului trebuie deblocat prin îndepărtarea acestuia din funcția de președinte al comisiei de canonizare și prin refacerea discuției de canonizare.

Pai dacă domnia sa publică în paralel zeci de cărți, apare în zeci de emisiuni și online și spune peste tot „canonizare”, cum să poată judeca în adevăr acest dosar când se antepronunță pe unde poate asupra acestuia? Judecarea lui A. Boca pentru ocultism, erezie și înșelare a fost făcută partinitor și de aici și rezultatul acestei canonizări.

Cu o fundamentare greșită, părtinitoare, fără ca teologia autentică să fi fost discutată, cu o suită de factori care au influențat într-o anumită direcție întreaga discuție, aceasta este povestea acestei canonizări. Aceasta este povestea pe care întreaga Biserică trebuie să o cunoască.

Întreaga Biserică trebuie să înțeleagă că această problemă și situație nu va putea fi discutată și clarificată cât timp mitropolitul Laurențiu Streze este în această poziție. Ca dovadă, avem o teologie vastă, de înaltă ținută teologică, publicată împotriva lui Arsenie Boca, teologie care nu a fost discutată. Cu peste 2500 de pagini publicate împotriva lui Arsenie Boca, cu peste 14 volume scrise împotriva acestuia, această canonizare este incorectă, cel mult iluzorie din punct de vedere teologic. Este o canonizare acceptată prin compromis, dar nu teologic. Teologia nu are de a face cu această canonizare.

Pai dacă tu l-ai pus pe fiul duhovnicesc în poziția de judecător al acestei situații, mai poate mișca cineva ceva în această discuție? Blocajul actual al întregii discuție vine din această poziție de unde s-au întâmplat toate legat de canonizare. Acolo a fost sediul central al influențării și coordonării forțării acestei canonizări. Acolo este problema și acolo trebuie rezolvată. Această canonizare a putut fi posibilă datorită unei probleme instituționale, problemă care trebuie rezolvată. În această problemă constă soluționarea autentică a acestei canonizări greșite, în schimbarea președintelui comisiei de canonizare și în reluarea discuțiilor de canonizare într-un cadru corect și cu toate informațiile în față, nu doar cu cele filtrate atent pentru canonizare.

Adevărul Bisericii stă în această teologie a dr. Victor Ardeleanu, o teologie exemplară pe acest subiect. Aceasta este teologia pe care trebuia să se facă dezbaterea teologică în acest caz.

8 Februarie 2025,

Doru Nastasă

O pată pe obrazul Bisericii. Așa este această canonizare. Tot ce se joacă acum în Biserică pentru Arsenie Boca este o piesă de teatru cu regie din Ardeal. Nu este o mișcare autentică a Bisericii. Sinodul știe că Arsenie Boca nu trebuie canonizat. Canonizarea lui Arsenie Boca a fost un fel de aranjament-troc pentru canonizările din 2024.

Am dori să amintim din nou de campaniile puternice media din presa, după 2.000, pentru Arsenie Boca, de campaniile online, dar și de ce cele peste 50 de cărți și 1 milion de volume produse pentru „promovarea sfântului”. Și asta ca să înțeleagă și credincioșii Bisericii că sunt spectatorii și actorii unui act bine regizat de instituție, acoperit sub un voal al „curăției și integrității Bisericii”, care în cazul acesta este murdărit deplin. Când ai acest voal de integritate sub care poți ascunde orice, îți este ușor să comunici și să faci astfel de gesturi.

Mai există conștiință în Sinod, în fața unui astfel de act incorect față de Biserică? Sau se joacă unitar această piesă de teatru și toți și-au asumat rolurile și s-au așezat la locurile lor și repetă textele scrise dinainte în instituție? Este interesant cum toți ierarhii au fost așezați la locurile lor și trebuie să stea până la sfârșitul piesei, deși știu deplin că scenariul și textul sunt incorecte. Este interesant cum toți ajung în aceeași oală, din cauza unor compromisuri și aranjamente făcute de unii. Și toți, de voie sau de nevoie, sunt puși să joace ce se emite în interiorul instituției. Și cei buni devin răi și condamnabili și sunt egali cu toți cei din istorie care au săvârșit aceste acte incorecte, pentru că participă și joacă această piesă. Până la urmă actul și participarea la act contează și aici se pare că toți sunt prezenți în partea de împlinire a actului.

În fața timpului și a dreptății istoriei (pentru că cerberul adevărului, timpul, nu va uita nedreptatea făcută Bisericii), rămâne întotdeauna cel care a luat atitudine, adică acest ierarh, Sfântul Marcu al Efesului, de la Ferrara-Florența. Iar restul rămân amestecați în mulțimile lui Boca, în mulțimi fără discernământ și care nu înțeleg decât de „luminițe, profeții, senzațional”.

„Marii” episcopi sunt astăzi doar pioni pe o tablă de șah, în care sunt mutați după cum cere interesul Bisericii. Fără cuvânt, fără putință de cuvânt, cu toată puterea anulată și fără relevanță. Marea înălțime a demnității de episcop este redusă la zero pe o tablă de șah în care sunt mutați, când ei ar trebui să fie cei care deci destinul Bisericii, când aceștia ar trebui să controleze destinul Bisericii doar în adevăr și doar se supun unui destin regizat. Astăzi valoarea unui episcop e redusă la nimic de un aranjament și cei mari sunt doar niște frunze luate de vânt, fără niciun fel de greutate în cuvânt.

Demnitatea și puterea funcției de episcop stă în controlarea acestui tip de decizii. Pentru că frumusețea episcopiei este că stă în fața adevărului și apără adevărul pentru toată comunitatea și nu se dă deoparte în gesturi de o lașitate istorică, amestecându-se cu masele inerte ale lui Boca, mase care nu înțeleg ce se întâmplă și care din disperare se adună la o coadă, poate primesc salvare. Un episcop ar trebui să fie un stâlp și nu o șipcă mutată și bătută undeva de cineva.

O viață de episcop are valoare pentru o unică decizie capitală a Bisericii luată corect undeva în astfel de circumstanțe. De asta sunt puși acolo, să lupte pentru adevăr și nu să fie funcționari. Cu astfel de decizii dai valoare vieții tale, nu cu o părută impresie de măreție venită dintr-o activitate de funcționar.

Viața episcopului are valoare întâi pentru că a apărat adevărul. Valoarea unui creștin este legată de adevăr și adevărul înmulțește însutit și înmiit valoarea fiecăruia, când ne ținem de el. Mai ales pentru episocopi, care au ca prim lucru în dreptul lor scris adevărul și care vor fi măsurați și răsplătiți pentru așa ceva. Episcopul e măsurat și se va înmulți cu plus sau minus tot ce a făcut legat de adevăr.

Episcopul ar trebui să fie primul luptător pentru adevărul Bisericii și nu primul care fuge sau care pune capul în jos când adevărul este compromis. Doar atât se mai poate astăzi la nivelul ierarhiei. Restul sunt povești vechi ale Bisericii, bune pentru vorbit la orele de teologie, precum viața Sfântului Marcu al Efesului. Sunt bune pentru încântarea creștinilor, dar nu sunt practice. Asta este soarta astăzi a celor mari, să pună capul în pământ. Curajul în fața compromisului este o poveste pentru credincioși, dar nepractică la fața locului, unde compromisul este mai practic atunci când soluția corectă nu este văzută și nu mai este susținută.

Asta a zis Sfântul Marcu al Efesului, să susținem întotdeauna soluția corectă: „fără compromisuri în materie de credință” – de la acesta avem această învățătură capitală în Biserică.

Nu punem Biserica pe căi greșite prin compromisuri. Nu pui în mijlocul Bisericii, în mijlocul drumului mântuirii, un indicator teologico-rutier în care să zici la dreapta, prin păpușoi și prin mlaștini, nu pui credincioșii în derivă să îi duci greșit și nu la mântuire. Astfel de indicatoare teologice, cu totul greșite, duc Biserica prin diferite mlaștini și fundături și abat credincioșii de la drumul lat și de la calea mântuirii. Iar pe acele cărări greșite pândește diavolul. De asta au și apărut astfel de indicatoare rutiere de tipul „veniți după mine, Hristos e aici, e mai bună calea asta”, indicatoare precum cele propuse pentru Arsenie Boca. De astfel de indicatoare teologico-rutiere așezate în drumul drept al mântuirii și al Bisericii trebuie să ne ferim și să ferim Biserica.

Toți sunteți una și la fel. Puneți capul în pământ domnilor episcopi și jucați în continuare această piesa de teatru în care este batjocorit adevărul. Apropo, în această piesă de teatru este batjocorit adevărul în primul rând, dar și cei 15 sfinți care au fost vrednici și demni de această cinste.

Unul îi strică pe toți. Așa s-a apărat credința strămoșească, au pus toți capul în pământ, au pus strămoșii capul jos la astfel de acte? Interesant este că avem în față acest exemplu de mărturisire a 15 sfinți, în timpuri grele, cu toții mai mult sau mai puțin trebuind să mărturisească credința în grele timpuri. Toți aceștia au făcut pușcărie, au fost schingiuiți și au suferit din greu pentru credință. Toți aceștia 15 au fost mărturisitori, pentru că toți au mărturisit în vremuri foarte grele credința.

Cât de mare este diferența și antiteza între cinstirea acestor 15 sfinți pentru actul mărturisirii și incapacitatea de mărtusirisire a adevărului din Sinod! În Sinod cine a mărturisit adevărul acestei canonizari? Cine mărturisește astăzi adevărul acestei canonizări? Astăzi nu mai avem mărturisitori ci spectatori la actul credinței. Cam așa se împarte întotdeauna acest eveniment al disputei adevărului: unii mărturisesc și unii privesc. De asta unii rămân în istorie și unii se disipează fără valoare în uitarea timpului.

Avem în față 15 exemple vii de mărturisire, din neamul românesc. Și astăzi toți privesc la actul mărturisii adus de aceștia și nu pot mișca un deget în situația similară pe care o avem în Biserică pentru un compromis în care e nevoie de mărturisire. Se merge înainte cu un compromis precum la Ferrara-Florența, în care pentru liniștirea unora au forțat Biserica într-o direcție greșită.

Mai există credință astăzi în Biserică sau aceasta e doar uitată undeva în istorie? Se pare că degeaba înveți credința, dacă în fața unor examene grele eșuezi, dacă la proba practică pici examenul credinței și al mărturisirii cu brio. Episcopii au de dat din când în când acest examen, precum și Sfântul Marcu al Efesului l-a dat. A fost singurul care l-a trecut într-un moment capital al istoriei Bisericii. Astazi nu a fost trecut de nimeni dintre acești sinodali în această situație.

Ca să îl cităm pe Sfântul Părinte Dumitru Stăniloae: „o dezamăgire profundă” acești sinodali, aceeași dezamăgire ca și pentru A. Boca. Nu sunt decât alți A. Boca, ucenici și următori ai acestuia, o dezamăgire pentru Biserică.

Canonizarea aceasta este o pată pe obrazul Bisericii. Decredibilizarea sinodalilor în această canonizare, prin maniera în care a fost făcută, este evidentă. Iar Sinodul Bisericii minte Biserica în această canonizare, ascunzând maniera în care a fost făcută, dar și incorectitudinea acesteia.

Aceștia care fac compromisuri să nu mai pronunțe numele Sfântului Marcu al Efesului. Nu sunt vednici să îl pomenească, fiind cei care au luptat cu acesta la Ferrara-Florența, în rândul acelora. Aceștia au urmat celor de la Ferrara-Florența în compromisul lor și sunt vrednici urmași ai acelora. Nicidecum nu sunt parte cu Sfântul Marcu al Efesului.

Da, e corect ce se spune în articol. Dar ai ce se faci? Așa pare să fie mentalitatea multora. Resemnarea nu este un răspuns bun – nu asta este soluția aici. Aceasta este o mentalitate greșită. Un act incorect trebuie corectat. Pui mâna și îndrepți. Pocăința învățată de Hristos trebuie aplicată de toți, mai ales pentru astfel de acte care definesc Biserica pentru următoarele zeci, sute de ani, pentru întregul destin al acesteia. În fața unor astfel de acte resemnarea nu este un răspuns. Astfel de acte trebuie corectate, indiferent de reținerile oricui. O falsă pudoare instituțională nu ajută cu nimic când în spate este un morman de gunoi care trebuie curățat – negarea gunoiului nu poate ascunde ce iese de acolo. Nu stai cu un indicator teologic rutier greșit în mijlocul drumului Bisericii. Trebuie luat de acolo și mutat.

Vrednic este? Foarte puțini.

8 Februarie 2025,

Doru Nastasă

Articularea problemei Boca este: problema Boca stă în atașamentul unor ucenici de acesta și considerarea de către aceștia a experienței drept legitimă, deși experiența este profund în afara limitelor ortodoxe. Și de aici presiunea internă în Biserică din partea acestora pentru canonizarea acestuia.

Patima si insistența Ardealului pentru un act incorect față de Biserică, pentru canonizarea lui A. Boca, timp de zeci de ani, concretizate într-o dispută și încleștare istorică chiar în Sinod, nu au putut fi rezolvată de către Sinod, care s-a blocat și ales ieșirea cea mai simplă: compromisul.

Sinodul a avut intern, istoric, o problemă în această insistență excepțional de puternică a Ardealului, insistență desfășurată pe mai multe planuri. O altă problemă este prezența Ardealului în funcția de președinte al comisiei de canonizare, o poziție cheie și relevantă în discuție.

Disputele și discuțiile interne din Sinod au culminat anul trecut, în 2024, după publicarea primei liste de canonizare, cu un compromis instituțional. Sinodul a ajuns anul trecut, în pragul canonizării, într-o situație deosebită. După publicarea listei inițiale de canonizare, președintele comisiei de canonizare a menționat că nu se mai canonizează nimic dacă A. Boca nu intră în canonizare. Și de aici a apărut canonizarea. Trebuie spus asta, ca să nu se mai amăgească proarseniștii că A. Boca a fost canonizat prin dreptate.

În timpul pregătirilor pentru canonizarea de anul trecut, s-au blocat canonizările de către Ardeal, condiționate de deblocarea canonizării lui Arsenie Boca. Aici este „secretul” acestei canonizări. În pârghia de forță care a putut debloca ceva ce era demult închis în Biserică. Și pentru că nu mai era mult timp până la încheierea pregătirilor, s-a acceptat acest compromis instituțional pentru canonizare.

Problema Boca a fost creată și amplificată de Ardeal prin câteva mecanisme simple, în care principalul a fost publicarea a peste 50 de cărți, în tiraj de peste 1 milion de volume (dacă socotim un tiraj de 20.000 volume pentru fiecare carte publicată). Adică prin distribuirea fiecarei familiii din România a unei cărți cu A. Boca, printr-un program național foarte puternic de promovare religioasă, fără aprobare și fără discutare sinodală anterioară, ascuns și în spatele privirii Bisericii. La fel, tot aici trebuie menționate campaniile foarte puternice din presă și din media, în favoarea lui Arsenie Boca, după anii 2.000, după ce au murit marii duhovnici care puteau vorbi despre acesta, iar în ultimii ani, prin campanii și susținere online largă.

Aici este sursa problemei Boca, în acest program desfășurat în spatele Bisericii, prin neatenția dar și prin neprezentarea corectă de cătrea Ardeal a ce se întâmplă în spate. Iar apoi Sinodul a fost forțat în pragul canonizării să accepte această canonizare, în discuții extrem de aprinse, care au fost doar o continuare a discuțiilor de zeci de ani din Sinod, pe subiectul necanonizarării lui Arsenie Boca.

Pentru A. Boca există o listă binecunoscută în instituție și de către cler, de motive de necanonizare, legate de ocultism, erezie, înșelare, viață de mirean și nu de călugăr, erezii precum negarea dogmei ortodoxe a unicității Bisericii, Hristos androgin, spiritism și concepții greșite cu privire la autoritatea Bisericii și multe altele. Această listă de impedimente (care este una foarte lungă dar și foarte serioasă), care a blocat zeci de ani de canonizarea acestuia și care face imposibilă orice canonizare a acestuia, a fost eludată prin compromis, pentru a se liniști niște patimi din Ardeal. Dar această listă este binecunoscută în Biserică, tulburată deplin de această eludare a unor limite ortodoxe binecunoscute.

Credincioșilor li se spune astăzi o poveste îndulcită și nu li se comunică tulburarea, discuțiile și compromisul din spatele acesteia. Și totul merge înainte pentru că Biserica nu își permite scandaluri publice. De asta mai bine se fac intern nedreptăți și compromisuri decât să iasă discuții înafara instituției – ce logică greșită, să alegi compromisul și tăcerea în locul dreptății și adevărului!

Problema Boca nu trebuia rezolvată în acest mod. Problema Boca trebuia rezolvată la sursă, la sursa care o generează. Nu trebuia mutată în Biserică. Iar problema trebuie rezolvată la sursă și nu mutată pentru insistența Ardealului în Biserică. Pentru că ce s-a întâmplat aici este că decizia autentică pentru Boca, decizia de necanonizare, a fost schimbată prin presiune, nu prin dreptate. Biserica trebuie să înțeleagă povestea asta.

Mai bine gândim sănătos această discuție, decât să pretindem că suntem o Biserică neprihanită, în tot felul de decizii greșite, care sunt luate prin compromisuri, în ascuns. Biserica a decis deja pentru Boca necanonizarea acestuia. Aceasta este decizia autentică a Bisericii în acest caz. De aici pornim în discuție. Restul este compromis instituțional cunoscut, evident, vizibil în nenumăratele acte institiuționale care îl confirmă, promovat ca „soluția Bisericii” la problema Boca.

Problema Boca trebuie rezolvată corect, prin oprirea în spiritul Bisericii a acestei canonizări și prin refacerea deciziei corecte a Bisericii. Din aceste două liste de canonizare una este dreaptă și una este falsă pentru Boca. Instituția a produs în același timp un fals dar și un adevăr.

Din păcate problema se discută doar în cercuri închise, nu și în fața întregii Biserici. Biserica trebuie să cunoască adevărul acestei canonizări, pentru a înțelege de ce Boca a fost canonizat și care a fost compromisul care a trebuit să fie acceptat pentru aceasta.

Compromisul a fost ca acești 15 sfinți să nu mai fie canonizați la acest eveniment și să se amâne canonizarea acestora pe termen nedefinit. Ar fi fost o decizie mai înțeleaptă amânarea acestor canonizări și mai matură, decât cedarea la un compromis. Maturitatea în decizie se vede în astfel de decizii.

Mai multe detalii pot fi găsite în volumul publicat, dar și în podcasturile publicate pe canalul de YouTube unitatea ortodoxa, care explică în detaliu amănuntele acestei canonizări. Podcasturile sunt o discuțiile pe larg a ce s-a întâmplat în această canonizare.

7 Februarie 2025,

Doru Nastasă

Eu nu am mai văzut așa ceva, să se încaiere credincioșii între ei ca la război, pe termen nedefinit, în mulțimi mari, un fenomen de masă, la nivelul întregii Biserici, cum se întâmplă astăzi în online legat de Arsenie Boca. Așa ceva nu trebuia să se întâmple în această canonizare. Online-ul este astăzi plin de invective pe acest subiect, fiind o luptă aprinsă, deschisă, în desfășurare, între arseniști și cei împotriva acestuia. Să vezi cum tot online-ul este în razboi, unii cu alții, credincioși contra credincioși, opera aceste canonizări, te pune pe gânduri.

Asta este esența experienției Boca: acesta a fost permanent subiect de scandal și de încăierare. Iar  Biserica este acum în mare tulburare din acest motiv. Război în istorie, război în Sinod, război în Biserică, război în online. Oare cine l-a băgat pe Boca în Biserică a gândit asta înainte?

Sinodul se minte singur când ei, în Sinod, s-au încăierat pe acest subiect, și acum spun Bisericii „pace și liniște”. Cum să fie liniște, că nici voi nu ați avut liniște prin Boca? Ce fel de liniște, cea pe care și voi ați adoptat-o, compromisul? Tăcem și privim în pământ și lăsăm fenomenul Boca să fie impus în Biserică pentru că unii nu se mai pot stăpâni?

Cine a acceptat propunerea Ardealului nu a gândit lucrul acesta. Trebuia să vadă tulburarea Ardealului în această propunere și să se gândească la aceea că acest duh de tulburare al lui Boca devine lucrător în această canonizare. S-a canonizat duhul lui Boca de tulburare și duhul ucenicilor acestuia, care nu au liniște ziua și noaptea și umblă să îl canonizeze de zeci de ani. Acest duh de tulburare a fost canonizat și sădit în Biserică.

Problema asta trebuia tranșată istoric. Iar Sinodul experimentează în acest subiect, pentru a se convinge el însuși că nu este corectă această decizie. E un fel de experiment, pentru a se vedea ce se întâmplă dacă se acceptă această propunere.

Problema Boca a ramas deschisă și activă de 75 de ani. Nu s-a putut închide niciodată. Tulburarea Boca este una vie, activă și nu va putea fi închisă. Iar Sinodul trebuie să se convingă el însuși că nu e bine, pe propria piele. De asta a făcut canonizarea. Dacă nu dă și Sinodul cu capul de problemă nu se va învăța că Boca nu e pentru Biserică.

Boca trebuie scos din canonizare și trebuie readusă pacea Bisericii. Problema Boca nu s-a rezolvat timp de 75 de ani. Poate să facă Sinodul orice exercițiu de retorică teologică, pentru că nu va exista altă soluție decât scoatarea acestei canonizări din Biserică. Chiar trebuie fiecare din Sinod să se convingă pe pielea poporului că nu merge? Chestia asta poți să o întorci pe toate fețele că nu poți să o așezi cu liniște și pace orice ai face. Doar se instalează scandalul pe un scaun în Biserică și este lăsat acolo să își facă lucrarea.

Sinodul nu a reușit să o rezolve timp de peste 25 de ani, intern, la ei, într-o mână de oameni. A obținut doar o falsă pace și asta printr-un cumplit și greu compromis. Cum o să o rezolve la nivelul Bisericii? Există vreo soluție la nivelul Bisericii? Pentru că nu există niciuna. Nici Sinodul nu a avut soluție nici pentru sine și tot ce a reușit a fost un compromis. Dar Biserica nu va fi dispusă la compromis, ci acolo se vor încăiera la nesfârșit, cum s-au întâmplat în timp și în Sinod, nenumărate confruntări pe subiectul Boca.

„Canonizarea” curentă a lui Arsenie Boca nu este de fapt o soluție, este doar o mutare a unei probleme. Sinodul și-a mutat problema lui într-un loc mai convenabil, direct în Biserică. Adică exact ce se întâmplă astăzi în Biserică se întâmpla în Sinod și din lipsă de soluție Sinodul a procedat în cel mai simplist mod: a mutat problema în Biserică. De ce? Din lipsă de soluție. Soluția problemei Boca este ca pentru Boca să se oprească orice discuție de canonizare și nu să fie băgat în Biserică, pentru că Sinodul avea o problemă și o dispută intern. „Canonizarea” lui Arsenie Boca este doar o mutare a unei probleme, nicidecum un act responsabil al Bisericii.

Când ești responsabil de toată Biserica, nu lași întreaga Biserică să se încaiere. Asta nu va înceta niciodată. Cei care au propus și insistat pentru canonizare sunt dovada vie a duhului în care se face canonizarea și a lucrării care se va aduce în Biserică. Ei sunt prima mărturie a duhului tulburării și a imposibilității de încetare a scandalului, împotriva canonizării. Ei sunt cei care mărturisesc încăierarea generală adusă de canonizare. Pacea și liniștea Bisericii nu merită sacrificate pentru unii care nu înțeleg decât de propria lor patimă.

Dacă nu vezi și nu ești atent la semnele acestei degenerări din Biserică și nu o prinzi la început, cât nu este crescută la nivel național, o să ajungi cu o ditamai problemă, care va fi greu de stăpânit. Problema asta are toate semnele degenerării. Și nu va fi una mică. Asta ne învață cel mai mult istoria legat de Boca. Nu este ceva inofensiv, este o problemă pentru Biserică, problemă care îi va afecta pe mulți.

Toate acestea s-au spus și s-au scris. Dar în Sinod nu a fost nimeni să asculte și să discute. Biserica a dezbătut în interior deja toate perspectivele acestei probleme și acestea sunt publicate și discutate în diferite podcasturi și lucrări. Acestea toate s-au spus, dar nu au fost ascultate.

Instituția ar trebui să faca o evaluare mai atentă a atmosferei curente din online, să vadă cât de tulburată e Biserica legat de această canonizare. Și să privească și la istorie.

Biserica nu e doar pentru unii, nu e doar entuziasmul unor cozi, cum se vehiculează astăzi în această canonizare. Boca nu va fi primit de mulți din Biserică. Și s-au retras mulți în timp de la subiect, mulți oameni de valoare, copleșiti de maniera superficială de abordare a problemei.

Boca pentru mase. Un fel de surogat mistic și de spiritualitate, necesar Bisericii astăzi pentru mase, pentru a atrage masele, presupunând și o cameleonizare proprie în care acceptăm orice de dragul maselor. Acesta este cumva îmbrăcat ortodox și prinde la unele mase care nu înțeleg bine Ortodoxia, dar oripilează credincioșii Bisericii, pe cei care înțeleg spiritul ortodox.

Aceasta este soluția Bisericii în zilele de astăzi, crearea unui fals mistic și spiritual, care să atragă mulțimile, pe care să-l așeze la mare cinste. Și asta pentru că nu are puterea să educe preoții și e nevoită să accepte tot felul de falsuri, dar care sunt primite mai ușor de credincioși. Soluția pentru aducerea credincioșilor la Biserică este reformarea teologică și educarea corectă teologică a preoților (nu administrativă, nu prin memorarea unor biblioteci teologice, ci prin înțelegerea autentică a spiritului creștin, prin practică bogată, practica fiind problema aici) nu așezarea de falsuri mistice în calendar.

Sădirea sămânței tulburării în Biserică… multă înțelepciune și discernamânt îți trebuie să vezi că Boca a fost istoric doar tulburare și va fi în continuare tulburare. În istorie Boca nu a fost un amănunt, un detaliu, ci un război total. A fost o separare totală de acesta din partea multora. Sinodul nu citește bine istoria și realitatea acestei discuții. Sau nu vrea și e convins de Ardeal că e bine să continue direcția,  pentru că „Boca și mulțimi”. Se flutură continuu acest argument al mulțimilor pentru a se ascunde scandalul din spate, tulburarea, neortodoxia, crezând că se va putea la nesfârșit să fie acoperite toate aceste probleme prin „mulțimi”. „Mulțimile” care acoperă și justifică orice. Foarte serios acest stil de ortodoxie.

Mulțimi, mulțimi, dar și scandal. Pentru că sunt două mulțimi, nu una singură cum spune Ardealul. Sunt două. Și una e separată de Boca, într-un mod absolut, după cum se vede în vehemența sfinților părinți canonizați. Apropo, în această discuție vorbim de două mulțimi nu doar de cea a Ardealului. Și cealaltă mulțime ce spune? Și una este tulburată profund de această discuție după cum se vede istoric. Și aceste mulțimi se luptă cu mare putere astăzi una cu alta, așa cum și în istorie s-a întâmplat.

Schisma Boca (istorică și prezentă) trebuie conștientizată, pentru că este acoperită de Ardeal cu tot felul de mistificări. Despre schisma Boca este o liniște totală, nu se vorbește, pentru că nu convine Ardealului. Boca a fost pentru un subset mic al Bisericii, local. Nu e pentru toți, a fost doar pentru unii, care acum îl promovează în general, când el e de fapt o excepție negativă, locală.

Boca asta este, o schismă. O împărțire a Bisericii în două, în cei care înțeleg Ortodoxia și în cei care merg după Boca. Asta a fost Boca în istorie: tulburare și schismă. Astăzi doar se generalizează partea a doua a discuției din istorie.

7 Februarie 2025,

Doru Nastasă

În volumul publicat anul trecut, „De ce Biserica Ortodoxă nu îl poate canoniza pe Arsenie Boca”, am atras atenția asupra unui lucru foarte important, că Biserica va fi tulburată și că atenția Bisericii va fi deviată puternic de la activitatea mântuitoare prin această canonizare. Exact asta se întâmplă acum.  Am atras deja atenția că vom discuta numai despre Boca în Biserică și că se va distrage grav atenția Bisericii de la activitatea mântuitoare. Iar prin această canonizare a lui A. Boca aceste cuvinte încep să se împlinească. Și în solicitarea adresată Părintelui Patriarh Daniel am menționat specific acest lucru, devierea atenției Bisericii și tulburarea acesteia. Dar cine mai aude. Și am mai spus multe lucruri legate de această canonizare, care par să prindă viață.

Boca a devenit astăzi subiectul numărul unu al Bisericii, pe termen nedefinit. Este o realitate acest lucru. Și scandalurile se vor ține unul dupa altul pentru acesta. Biserica începe să intre într-o derivă cruntă de atenție. Așa cum Boca a fost un scandal continuu la timpul lui, timp de peste 75 de ani, de acum înainte să te ții cu discuții interminabile despre Boca, între cele două partide din Biserică, în schisma internă produsă prin această canonizare.

Scandalul Boca începe să se instaleze general în Biserică. Cu mult „discernământ” s-a generalizat o dispută prezentă în Sinod pentru canonizarea acestuia, în întreaga Biserică. Trebuie mult discernământ să faci asta, să scalezi un scandal din Sinod în întreaga Biserică. Și în Sinod s-a întâmplat același lucru, nu doar în Biserică.  Adică acum nu mai sunt câteva zeci care poartă o dispută pe subiect, sunt câteva zeci de milioane.

Crede Sinodul că dacă în interior, în Sinod, au fost continuu discuții, timp de zeci de ani pe acest subiect, că va fi altceva în Biserică? Crede Sinodul că va fi pace în Biserică? Cineva ar fi trebuit să citească atent volumul publicat, pentru că sunt prezentate cu mare atenție toate perspectivele instituționale care ar fi trebuit considerate în această „canonizare”. Se poate citi și online.

Scandalul Boca abia începe în Biserică. Sunt curios când or să înceapă primii credincioși să se arunce unul asupra altuia prin Biserică pentru apărarea „sfântului”. Deja în mediul online asta se întâmplă și este realitatea cotidiană a subiectului, unde credincioșii se aruncă unii asupra altora cu mare cruzime. Și asta pentru că A. Boca a fost canonizat împingând pe mulți cu mare putere, prin forță, să se dea deoparte pentru a se permite acest act incorect față de Biserică.

Canonizare sau polarizare, crearea a două tabere montate una împotriva celeilalte? Este A. Boca o polarizare puternică în Biserică, în două opinii puternice? Merita să se creeze această dispută puternică, directă? Când Sinodul are propriul exemplu, în care această polarizare s-a petrecut și a fost activă zeci de ani, de ce nu a gândit că va crea aceeași polarizare și în Biserică, că doar va împărți Biserica în două părți și le va monta una împotriva celeilalte? Vehemența părinților Bisericii împotriva lui Boca (Sf. Ilie Cleopa, Sf. Dumitru Stăniloae, părintele Arsenie Papacioc, arhimandritul Paulin Lecca și mulți alții), de care am menționat în mai multe podcasturi, nu a fost considerată în această polarizare? Nu se înțelege nimic din sămânța de scandal sădită în această canonizare, care rodește deplin, din primele minute când Boca este generalizat în Biserică?

Deja Boca începe să tulbure Biserica. Am ajuns să deviem grav atenția Bisericii, la un fenomen local, din Ardeal, care a fost generalizat printr-o neatenție instituțională gravă. Acum putem să înțelegem ce a fost local, în capul acelor oameni care au dorit să îl canonizeze, după tulburarea generală care se vede la aceștia de acum, care umflă totul  după Boca, într-o exaltare deplină.

Ca să se înțeleagă de ce s-a dorit să fie canonizat, putem să ne uităm la toți aceștia care aleargă după Boca prin Biserică închipuindu-și luminițe, minuni, căutând în umbre și halucinații explicații mistice, neputându-se stăpâni, tulburând întreaga Biserică.

Boca a fost canonizat pentru tulburarea multora, care acum se vede clar, la lumină. Și va tulbura pe mulți, pentru că mulți sunt afectați în Biserică de tot ce fac proarseniștii. Tulburarea locală Boca se generalizează astăzi printr-o neatenție și printr-un compromis instituțional.

Nu ar fi trebuit să stricăm și să degenerăm acest eveniment important al Bisericii, canonizarea celor 15 sfinți, prin această degenerare și tulburare care a venit prin A. Boca. Acei sfinți ai Ortodoxiei nu meritau să fie atrași în acest compromis făcut pentru Arsenie Boca. Nu merita întunecat acest eveniment important al Bisericii prin generalizarea scandalului Arsenie Boca în întreaga Biserică, prin tulburarea Bisericii. În loc să ne bucurăm, avem parte de „fenomenul Boca”.

Am menționat toate acestea în volumul publicat dar și în podcasturile publicate pe YouTube. Din păcate acestea prind viață în fața întregii Biserici și în instituție nu este nimeni să facă nimic pe acest subiect. Și asta de teama de a deranja beneficiarul canonizării.

7 Februarie 2025,

Doru Nastasă

Cu ocazia canonizării mai multor sfinți ortodocși între care am avut și canonizarea incorectă a lui Arsenie Boca, se invocă aceea că s-a petrecut o minune mare pentru acesta. Un site în care este descrisă „minunea” este site-ul dcnews.ro, iar un link către „minune” este https://www.dcnews.ro/icoana-parintelui-arsenie-boca-a-stralucit-supranatural-la-centenarul-patriarhiei-romane-video-foto_985450.html [1]. „Minunea” se poate vedea și în diferite clipuri video precum cel următor: https://www.youtube.com/shorts/IX1m4f9-tHE,  https://m.youtube.com/shorts/v5Fn8zhOZtc  [2].

Modalitatea în care este prezentată „minunea” o găsim într-un scurt text distribuit pe whatsapp, împreuna cu una dintre imaginile pentru acest fenomen:

Se cuvine să aducem câteva precizări pentru a nu ajunge într-un misticism bolnav, care să fie preluat de presă, televiziune, online, ca experientă ortodoxă autentică.

În primul rând timpul în București, în 4 Februarie, după cum se vede în fotografiile din site-ul dcnews, dar și în mențiune de pe site-ul știrileprotv, a fost „soare cu nori” [3], iar unii credincioși au menționat prezența razelor de soare.

Apoi icoana este acoperită cu o foiță de aur, care este reflectorizantă, foiță care este utilizată des în poleirea icoanelor, precum se poate vedea în linkul din nota adăugată [4], icoana fiind puternic reflectorizantă datorită acestei foițe.

Apoi trebuie să vedem și poziționarea soarelui în acea zi, poziționarea camerei care a înregistrat fenomenul dar și datorită necesității de a alinia toate icoanele în fața catedralei, datorită numărului mare al acestora, în formă de arc. Pictura lui Arsenie Boca a fost mutată într-un plan perpendicular razelor soarelui, aliniat în același timp cu camera de filmat, fiind necesară mutarea acesteia datorită numărului mare al icoanelor sfinților (15). Site-ul suncalc.org ne arată poziția soarelui în jurul amiezii, în ziua de 4 Februarie 2025 [5] și ne permite să înțelegem ce s-a întâmplat la fața locului, raportat la pictură și la camera de filmat.

Mai jos este o fotografie pentru a înțelege fenomenul natural al reflexiei soarelui în suprafețe strălucitoare, petrecut și în dorita minune a lui Arsenie Boca. (Am actualizat fotografia pentru ca era locația era un pic mai jos)

Se vede foarte clar din această schiță a evenimentului alinierea între camera de filmat, pictura lui Arsenie Boca, mișcată într-un plan care a permis reflectarea razelor solare către cameră, dar și faptul că icoanele sfinților (fiind vorba de 15 sfinți) erau într-un plan în care nu puteau reflecta către cameră razele soarelui. Cu siguranță că toate icoanele au reflectat către credincioși razele soarelui, când acestea au întâlnit suprafața cu foiță de aur a icoanelor.

Minunea lui Arsenie Boca se reproduce în fiecare zi, în Decembrie între orele 12.00 și 13.00 cred, iar în restul zilelor anului se poate calcula calendarul minunii folosind calculatorul solar adăugat în linkuri. Iar credincioșii pot reproduce singur astfel de minuni menționate frecvent de proarseniști, poziționându-se corect în fața soarelui. „Minunea” a fost deja reprodusă, pe canalul de YouTube Cristian – Creștin Ortodox apărând o replică a acesteia în podcastul „Tractorul luminos la concurență cu ‘Icoana’ luminoasa a lui Arsenie Boca”, link: https://www.youtube.com/watch?v=fPxrcDpjvqg.

Ce este de evidențiat în acest eveniment este manipularea produsă în spate de către partea proarsenistă, care a procesat o imagine, a extras o fotografie utilizabilă drept minune și apoi a distribuit la o scară largă „minunea”. Imagine este luată din punctul maxim al filmului video, fiind selectat din cele aproximativ 1-2 secunde doar cadrul cu apogeul luminii, restul cadrelor în care lumina atinge pictura și crește fiind ignorate, nefiind utile pentru distribuirea „minunii”.

Adică rețeta mistică „A. Boca”, de umflare fără discernământ a unor evenimente, a fost aplicată și aici pentru a se justifica sfințenia și măreția acestuia. Din păcate nu am timp să repet și eu minunea asta, dar la vara sper sa pot să produc minunea lui A. Boca încă o dată.

Să primești de la ieromonahi imaginea falsificată și crezută drept „minune”, este un indicator al unei piederi mari de discernământ. Astfel de fenomene susțin sfințenia lui Arsenie Boca, fiind doar jocuri de lumini și iluzii în mințile credincioșilor, pierduți în entuziasmul acestui joc al imaginației, joc întreținut în ascuns pentru promovarea acestui mit.

Aici se poate înțelege de fapt ce este în spatele experienței Boca și cum a fost canonizat acesta, prin ce fel de „minuni”, precum aceasta. Să înțeleagă și Sinodul Bisericii ce este în acele cărți (pe care le voi prezenta pe canalul de youtube într-un podcast viitor, la fel cum am prezentat și această „minune”).

Dumnezeu să ne păzească de minunile lui A. Boca, toate construite pe acest tipar. Cu ocazia aceasta Biserica poate să înțeleagă ce s-a produs pentru acesta de către oameni care nu au fost controlați de nimeni și că toate cărțile scrise pentru acesta sunt pline de astfel de „minuni”, de „lumini”, „străluciri” și de tot felul de astfel de amăgiri.

Este bine că sunt produse astfel de materiale de partea proarsenistă, să vadă și credincioșii Bisericii cum este crescut A. Boca în Biserică. Cu ocazia aceasta vedem și calitatea celor două analize, ună facută pentru A. Boca de entuziaști precum cei care au produs „minunea”, și una împotriva aceastuia și putem compara abordarea corectă în evenimentul A. Boca.

De aceasta Biserica nu are acces la dosarul de canonizare, pentru că dosarul are astfel de instantanee produse de tot felul de entuziaști, instantanee produse special pentru canonizare. Asta ca să se înțeleagă pornind de la acest eveniment, cum s-a lucrat pentru A. Boca și ce s-a canonizat de fapt: luminițe, reflexii, închipuiri, imaginație, entuziasm, exact pe tipologia aceste „minuni”.

Bunul Dumnezeu a făcut lumină în experiența A. Boca, arătându-ne cât de mare este înșelarea care îl urmează, dacă se plăsmuiesc astfel de închipuri din câteva reflexii ale soarelui. Acest eveniment ne arată cum fenomenul A. Boca a produs o exaltare generală și vedem mulțimi exaltate care aleargă după închipuiri, după tot felul de lumini și luminițe.

Maglavit-Boca începe să cuprindă întreaga Biserică și începe să își arate deja roadele, încă din ziua canonizării „sfântului”. Deja credincioșii sunt exaltați de lumini și luminițe și pierd contactul cu spiritualitatea ortodoxă.

6 Februarie 2025,

Doru Nastasă

1. https://www.dcnews.ro/icoana-parintelui-arsenie-boca-a-stralucit-supranatural-la-centenarul-patriarhiei-romane-video-foto_985450.html
2. https://www.youtube.com/shorts/IX1m4f9-tHE
3.  https://stirileprotv.ro/stiri/vremea/vremea-azi-4-februarie-avem-o-dimineata-geroasa-iar-la-amiaza-maximele-ajung-la-minus-2-grade.html
4. https://foitadeaurmagazin.ro/?product=foita-de-aur-22-kt-9
5. https://www.suncalc.org/#/44.4246,26.0976,19/2025.02.06/19:24/1/3.

„Și luptă și dăi, și dăi și luptă, coană Joițică!”.

Cam așa pare să fie povestea acestei canonizări forțate, un episod rupt dintr-o piesă a lui Caragiale, episod soldat cu un act și un rezultat similare celor din piesa celebrului scriitor român. Se pare că în sfârșit „canonizarea” a fost găsită, după ce fusese pierdută pe undeva, timp de 20 de ani, cu mulți interesați alergând să o găsească, lipsind din nenumărate liste de canonizare.

Mai sunt multe spuse în acea piesă a lui Caragiale, legat de compromisuri și de un mod duplicitar de a face lucrurile să se miște, adică legat de schimbarea peste noapte a traiectoriei instituționale, în funcție de „interesurile instituționale”. Cam așa pare să fie și istoria acestei canonizări, o punere în scenă a acestei tipice și românești piese, cu toți actorii luându-și foarte în serios rolurile. Doar suntem cu toții români și trebuie să fim la înălțimea poporului, cea descrisă magistral de dramaturg.

Foarte confuză a fost toată discuția despre această canonizare și, cumva, scenele lui Caragiale au fost rejucate în aceste schimbări de liste de canonizare, în aceste discuții netransparente legate de canonizare și, din nou, totul pe spinarea poporului român. I.L Caragiale pare să fie nu doar un cunoscător profund al mentalității românești (pătrunzând adâncurile acesteia), ci și un profet al societății românești, descriind excepțional angajarea în stil românesc în diferite jocuri de culise cu diferiți actori, care mai de care exprimând mai bine ethosul românesc. „Canonizare, canonizare, dar să știm și noi!” pe cine canonizăm, sau mai bine zis pe ce listă, sau să știm și noi ce candidat va fi primit de popor în această acțiune (că s-a făcut prin votare, evident).

Ca să se înțeleagă de către credincioși unde este problema în această canonizare: problema aceasta este tocmai în schimbarea listei de canonizare, făcută exact în spiritul acestei piese celebre a lui Caragiale. Lipsa și eliminarea lui Arsenie Boca de pe listele precendente de canonizare a fost decisă deja de zeci de ani, fiind datorată unei liste lungi de impedimente legate de ocultism erezie și înșelare, listă binecunoscută în Biserica, atât în rândul credincioșilor, dar și de către cler.

Pentru cei care nu au înțeles ce s-a întâmplat de fapt în această canonizare trebuie menționat că s-a schimbat lista de canonizare în mod greșit și din scurt, printr-un compromis instituțional. Și exact despre acest compromis instituțional trebuie să discutăm și să îl evidențiem, pentru că este problema principală a acestei canonizări.

Ortodoxia românească nu merită să ajungă în ceea ce a profețit Caragiale neamului românesc. Vorbim despre demnitatea poporului român și despre demnitatea credincioșilor Bisericii, inclusiv a slujitorilor acesteia. Valorează prea mult această demnitate a unui neam întreg, pentru a permite călcarea ei în picioare de câțiva actori ai unor astfel de piese. Dacă unii nu mai înțeleg ce înseamnă  demnitatea națională și demnitatea creștină, cred că este un moment bun să reamintim că aici vorbim și despre apărarea demnității poporului în fața unui act incorect, a unui compromis instituțional făcut în fața întregului popor creștin.

Trebuie să spună cineva în tara aceasta că poporul român nu merită așa ceva. Este mult prea încercat în grele timpuri și cu prea multă durere și suferință și-a păstrat credința, pentru a fi din nou în istorie păgubit într-un act dintr-o piesă a lui Caragiale. Această canonizare făcută prin compromis trebuie anulată tocmai pentru că Biserica Ortodoxă și poporul român nu merită așa ceva.

Instituțional se cunoaște foarte bine că A. Boca nu poate și nu trebuia canonizat. Asta este problema canonizării. Instituția știe foarte bine ce este aici. Dar datorită insistenței Ardealului, s-a mers înainte cu acest compromis propus de acesta.

Este vorba despre un compromis instituțional care trebuie semnalat tuturor credincioșilor, întregii Biserici Ortodoxe Române. Nu vă mai amăgiți că Arsenie Boca este sfânt, că nu este. Doar din Ardeal se spune asta, nu însă de întrega Biserică. Să nu se mai amăgească în Biserică nimeni legat de acest subiect, pentru că povestea neoficială este alta.

Și totuși l-au canonizat. De ce? Datorită unei insistențe, nu datorită unei sfințenii. Discuția asta despre ocultism erezie și înșelare vs. sfințenie, a fost și în Sinod, inclusiv în Sinodul recent, unde au fost discuții foarte aprinse. Și credincioșii nu știu asta, iar aceste informații nu le sunt communicate, sunt ascunse de opinia publică. Și balanța nu s-a înclinat prin dreptate în zona de sfințenie, ci prin compromis. Și problema este că patriarhul este prea bătrân să mai poată apăra credința și vrea liniște în Biserică, oricum. De asta s-a acceptat canonizarea lui Arsenie Boca în final. Acum 10 ani nu se putea întâmpla asta. Acum câțiva ani nu s-a întâmplat asta.

Rugăm instituția să refacă lista autentică de canonizare și să oprească jucarea acestei piese în fața întregului popor român, pe spinarea acestuia. Poporul român nu merită să fie tratat astfel. Are o demnitate care trebuie respectată, tocmai pentru că și-a ținut credința nepătată timp de 2000 de ani.

Instituțional există deja un vot de veto împotriva canonizării, vot cunoscut, din partea mai multor ierarhi. De ce nu este considerat și de ce se merge pe varianta impunerii unei votări statistice pentru canonizare și nu a unei votari de veto pentru înșelare?

Este derizoriu ce s-a întâmplat în această canonizare, când votarea autentică de veto a fost deja prezentă în Sinod, dar nu a fost considerată. Este derizoriu ce s-a întâmplat în această canonizare, același derizoriu din piesa lui Caragiale „O scrisoare pierdută”. Cineva trebuie să spună lucrurilor pe nume în acest subiect. Neamul românesc merită să cunoască adevărul acestei canonizări pentru a nu petrece veacurile în negurile unor compromisuri nedemne de el.

5 Februarie 2025,

Doru Nastasă

Misterul credinței ortodoxe nu constă în cât de bine sunt ascunse de privirile credincioșilor un dosar și o decizie de canonizare, încât să te întrebi cum poți pătrunde acest mare mister, în care  A. Boca a fost de 5 ori considerat ocultist, eretic și înșelat (acestea fiind motivele pentru necanonizarea repetată a acestuia, timp de zeci de ani, timp de mai multe cicluri de canonizare, el fiind în capul discuției în fiecare ciclu de canonizare de după anii 2000) și a 6-a oară a ieșit sfânt. Astfel de secrete și mistere ale credinței ar trebui evitate în Ortodoxie, fiind destul de evidente în explicațiile și comunicările care le-au însoțit în timp.

Aceasta este marea taină a acestei canonizări, cumva imposibilitatea de a pricepe cum de 5 ori a fost de necanonizat și a 6-a oară a fost bun de canonizare. Bunul Dumnezeu să ne ajute să înțelegem această taină a Bisericii, greu de atins cu mintea de credincioșii de rând. Esta una dintre marile taine ale Bisericii, cum a ajuns A. Boca din negru, alb. Arsenie Boca a fost considerat de Sinod  negru în versiunile anterioare ale discuției? Este greu de atins cu mintea de un credincios de rând această taină instituțională, cum A. Boca nu a prins niciodată un loc în canonizările Bisericii, dar la evaluarea finală, din vara-toamna lui 2024, a prins ultimul loc într-o listă de canonizare.

Oare credincioșii Bisericii sunt atât de neatenți încât să nu înțeleagă ce s-a întâmplat cu această canonizare? Când naivitatea umple paharul și se revarsă cu bogăție într-un val continuu din acest vas al unei credințe oneste, care primește ca adevăr ce i se comunică, ar trebui atrasă atenția totuși poporului, că nu este atent la tot ce se întâmplă în fața sa.

Este de gândit cum Arsenie Boca a stat zeci de ani pe banca așteptării canonizării, el, cel mai mare dintre sfinții ortodocși români (conform Ardealului) și a prins un loc în lista de canonizare abia târziu, toamna, după ce toți ceilalți sfinți canonizați au dat deja și au luat cu onestitate, de prima dată, acest examen al canonizării. Cu siguranță toate notele sale anterioare la acest examen au fost minime, datorită acuzației de a nu fi trecut onest examenul. Din nou, rămâne o mare îndoială asupra a cum Arsenie Boca a procedat în acest examen, se pare neonest și de data aceasta, dar și asupra a cum s-a procedat instituțional, departe de privirile credincioșilor.

Credincioșii pot citi detalii despre această canonizare în volumul publicat, De ce Biserica Ortodoxă nu îl poate canoniza pe Arsenie Boca, să înțeleagă această transformare minunată a lui Arsenie Boca în sfânt și pot găsi mai multe detalii și pe canalul de youtube unitatea-ortodoxa.

4 Februarie 2025,

Doru Nastasă