Afirmația fundamentală a antroposofiei este chiar afirmația pentru care Lucifer a fost alungat din cer. Și trebuie reamintită alungarea lui Lucifer exact pentru această credință a înălțării minții, a egalării de sine cu Dumnezeu.
Țineți minte: antroposofia este chiar credința lui Lucifer, în cazul asta omul, dumnezeu prin sine.
Antroposofia este Lucifer însuși, transpus dogmatic și ascuns în creștinism după cum și Hristos spune că diavolul se va ascunde în spatele numelui Său, al numelui de creștin și în creștinism, spunând că este chiar Hristos. Iar Hristos este folosit în antroposofie doar ca să gireze ce a spus Rudolf Steiner, deși nu a spus niciodată aceste lucruri din antroposofie.
Antroposofia este, conform teologiei ortodoxe, chiar doctrina luciferică a egalității cu Dumnezeu. Dogma egalității cu Dumnezeu este fundamentul antroposofiei.
Aceste puține cuvinte: conștiința de sine, Hristos ca impuls cosmic, karma și spiritul universal, ascund întreaga hulire a Ortodoxiei și a stâlpilor dogmatici ai existenței, și poartă în ele întoarcerea pilonilor adevărului cu susul în jos. Sunt doar retorică de inversare a unei realități dogmatice autentice.
Cum este mântuirea în antroposofie? Este ca privirea într-o oglindă, în care te privești pe tine până când „te autoidentifici” deplin. Adică se realizează printr-un proces de identificare, în care, atunci când ai ajuns la rezoluția maximă a propriei imagini, când vezi la claritate maximă propria imagine, atunci se declanșează un proces intern de iluminare, proces care te scoate din acest ciclu al reîncarnărilor și devii ceva absolut, un absolut fără o referință – un absolut care nu este precizat deplin de antroposofie. Adică mântuirea se obține prin autoidentificare și prin autodeterminare, printr-un proces intern, prin folosirea unei facultăți interne, în care singur te scoți și te muți în existență într-o stare de finalitate existențială, fără a discuta despre vreun Dumnezeu și fără a defini ce înseamnă absolutul pentru condiția și ființa umană.
Cum este înțeleasă mântuirea în Ortodoxie? Prin participare la Dumnezeu, prin unire, unitate, adevăr, prin alipirea de Dumnezeu, printr-un act atât exterior, dar și interior, participativ. Absolutul, în creștinism, este Dumnezeu, către Care omul tinde ca chip, asemănare și participare. Iar adevărul, dogma și Biserica sunt cadrul în care omul înaintează corect în această participare.
Antroposofia nu are conceptele despre Dumnezeu, despre absolutul ființei umane și nici o referință pentru acestea sau o cosmologie corect definită, fiind, în esență, doar o antiteză a propunerii creștine, o negare brutală a conceptelor de Dumnezeu, Hristos ca Dumnezeu și Mântuitor, a responsabilității personale, promovând o înălțare a omului ca dumnezeu prin sine însuși.
Antroposofia trebuie condamnată cu cea mai mare înverșunare de către ortodocși. De ce?
-
-
- Pentru îndrăzneala demonică de a-L coborî pe Hristos în creație, pentru arianismul antroposofic și pentru negarea cosmologiei creștine și a Sfintei Treimi.
- Pentru că ridică omul la statutul de dumnezeu prin sine însuși, promovând o doctrină luciferică.
- Pentru că anulează responsabilitatea existențială prin dogma karmei și a reîncarnărilor, propunând o doctrină a unei iresponsabilități infinite.
- Pentru că propune mântuirea exclusiv prin autoidentificare și prin autodeterminare.
- Pentru că redefinește absolutul omului în existentă, prin ceva care nu e definit nicidecum.
- Pentru că propune o mistică în care lumina e înlocuită cu câțiva demoni care oferă un surogat de paranormal celor amăgiți, demoni care înlocuiesc mistica creștină autentică a Luminii.
-
Și, la sfârșit, antroposofia spune că creștinismul girează toată această teologie.
Antroposofia este luciferianism în cel mai grav grad, îmbrăcat într-o poveste de marketing creștină în care subtilele schimbări și povești trec prin fața neștiutorilor, fiind prezentate ca fiind girate de Rudolf Steiner. Cine girează povestea lui Steiner este chiar diavolul prin paranormalul și ocultismul din spatele poveștii. Antropsofia este falsul falsurilor, înșelarea înșelărilor, este capătul înșelăciunii, taina finală a diavolului de înșelare a umanității, mutarea umanității la luciferianism prin amăgire.
Canonizarea lui Arsenie Boca frizează absurdul în teologie, fiind o acțiune prin care chiar Lucifer este canonizat. Canonizarea lui A. Boca poate fi numită și canonizarea lui Lucifer. BOR a canonizat doctrina luciferică a înălțării de sine, a conștiinței de sine. Este de necrezut cum, sub ochii noștri, ierarhii îl bagă pe Lucifer-antroposofia în Biserică, printr-o analiză care zice că întunericul e lumină:
-
-
- Boca este între apostolii lui Lucifer, fiind de religie antroposofică, luciferiană, nicidecum ortodox.
- Boca promovează doctrina omului dumnezeu prin sine și progresul personal prin ocult.
-
Trecerea BOR la antroposofie va fi trecerea la luciferianism și la ocult. Va fi trecerea la doctrina omul dumnezeu prin sine. Adică o cădere brutală a întregii Bisericii nu în erezie, ci direct în fundul iadului. Ierarhii ortodocși trebuie să condamne antroposofia, întocmai cum Scriptura și Dumnezeu l-au condamnat pe Lucifer și l-au alungat din rai.
În fond, antroposofii sunt amăgiți, nevăzând că mintea lor a fost furată și umplută cu niște cuvinte pe care nu le înțeleg, cuvinte care spun:
-
-
- Conștiința de sine – individualitate ca a lui Dumnezeu
- Hristos – o creație ca oricare alta sau arianism
- Spirit universal – negarea Treimii
- Și centrează totul în jurul unei teorii despre biologie și știință, care amăgesc, potențează și stârnesc orgoliile științifice și academice, egoul că știi când, de fapt, nu mai vezi că tot ce știi este construit peste aceste 4 negații fundamentale ale lui Dumnezeu și că tot ce faci este să cauți în știință, bioetică, cuantică, fizică și în alte locuri unde te pune dracul la lucru, să îți pierzi mintea și viața în teorii și ipoteze, când tu esti deja condamnat pe baza acestor 4 negații existențiale ale lui Dumnezeu.
-
Dacă în creștinism diavolul a alterat câteva dogme în catolicism, iar în protestantism a făcut o antiteză și o hulire deplină a creștinismului, în antroposofie a preluat fața creștinismului pentru a propune dogma luciferică a înălțării minții omului către doctrina dumnezeu prin sine. Aceasta din urmă este o cădere și o religie pentru Apocalipsă.
Antroposofii:
-
-
- Vorbesc despre Hristos, dar l-au degradat pe Hristos, prin arianismul antroposofic.
- Vorbesc despre Dumnezeu, dar s-au pus pe ei ca dumnezei.
- Vorbesc despre lumină și iluminare, dar nu au o definiție a absolutului pentru om, care nu se știe ce este.
- Vorbesc despre ceva ce este de fapt, exact ce a spus Lucifer, cosmetizat și prezentat ca taină și mister descoperite de Hristos, într-o falsificare istorică a învățăturii lui Hristos.
-
Aceștia sunt cei despre care Hristos spunea că „vor veni mulți în numele Meu și vor spune că aici sunt, dar să nu vă duceți după ei”, antihristii sfârșitului timpului.
Unde va fi aruncat demonul la sfârșitul veacurilor, în iezerul cel de foc acolo, vor fi aruncați și toți aceștia care au preluat concepția demonului despre existență, înălțarea minții în astfel de afirmații, și vor petrece nesfârșitele veacuri în mări de foc, fără putință de mântuire și izbăvire de focul veșnic, izbăvire pe care ar fi găsit-o în Ortodoxie. Focul cel veșnic care iese din tronul Mântuitorului acela este plata lui Lucifer și a antroposofiei, fiind unul și același lucru. Lucifer și antroposofia sunt totuna.
Și, când tragi linie, în Arsenie Boca se promovează doctrina lui Lucifer. Antroposofia este exact ce a făcut Lucifer, este căderea acestuia îmbrăcată în terminologia de „știință spirituală”, este doar o mare cădere, dar prezentată pozitiv. Este calea lui Lucifer, prezentată drept calea superioară a existenței, care însă, în realitate, nu duce decât unde a ajuns și Lucifer, și anume în iezerul cel de foc.
În existență, antroposofii sunt lângă Lucifer. Antroposofilor le trebuie spus următoarele: știți unde Hristos a spus că merge Lucifer? Acolo veți merge și dumneavoastră.
Această învățătură a căderii omului în existență nu poate exista sub paravanul BOR.
