„Nu există concesie în materie de credință”
Sfântul Marcu al Efesului
De unde începem discuția despre Biserică, unitatea creștină și Ecumenism? De la teologia unității Bisericii, de la limitele stabilite de Biserică pentru astfel de inițiative și cum este Ecumenismul ca inițiativă față de acestea.
Conceptul de unitate, pe mâna neteologilor sau pe mâna unor teologi adepți ai unei teologii socializate ajunge o ispită apocaliptică, raportat la dogma ortodoxă. Conceptul de unitate este unul excepțional de puternic. Când discutăm despre unitate primul lucru pe care trebuie să îl aducem este cadrul discuției, fiind o discuție extrem de sensibilă, care poate degenera în erezii apocaliptice. A propune un cadru de discuție pentru unitate nereglementat puternic, pentru a preveni evoluția discuției de la unitate în adevăr la sincretism și relativism religios, nu înseamnă decât să sădim și să udăm noi înșine sincretismul și relativismul religios universal. Unitatea are ca implementare imediată o unitate în adevăr, sau o unitate în sincretism și relativism. Critic pentru discuția despre unitate este acest cadru al discuției. De aici începem discuția despre unitate. Și nu ne permitem a sădi o sămânță a unei unități universale, într-un sincretism religios. Egal cu această discuție, noi, Ortodoxia, trebuie să prevenim un viitor universal într-un sincretism religios. Neatenția în discuția despre unitate poate duce la o cădere religioasă generalizată.
Noi, Ortodoxia, potențăm în Ecumenismul actual un cadru în care o unitate conceptuală poate evolua în orice, într-un sincretism ecumenist, într-o erezie apocaliptică. Dacă acest concept de unitate nu este încadrat într-o discuție care să nu poată evolua în altceva decât în convergență teologică autentică, atunci suntem într-un cadru greșit de discuție. Ecumenismul actual este un astfel de cadru de discuție greșit pentru unitate, cadru care generează o suită largă de probleme și abateri în toate direcțiile. Ortodoxia ar trebui să fie cu mult mai atentă nu atât la euforia unei discuții despre unitate, ci la degenerarea discuției într-un sincretism universal apocaliptic. Cumva ar trebui să abordăm altfel discuția, cu atenție mult mai mare la siguranța teologică a acesteia, decât într-o euforie a speranței unității. Ecumenismul duce astăzi în sensul opus celui care este așteptat.
Discuția despre unitate nu se poate face cu oricine, oriunde, oricând. Și Ortodoxia nu ar trebui să deschidă discuția despre unitate în diferite cadre absolut nepotrivite pentru această discuție. Este o discuție care trebuie purtată cu o circumscriere de protecție excepțional de puternică, pentru a nu permite nici urmă de abatere spre o direcție de sincretism și relativism – care ar fi obiectivul zero al discuției, protejarea teologică universală, de o deviere într-o apocalipsă a unei unități în sincretism și relativism. Sinodal, trebuie să înțelegem că este nevoie de un cu totul alt cadru pentru discuția despre unitate, decât Ecumenismul actual. Ecumenismul actual a deschis o discuție prea largă despre unitate și nu mai poate să o controleze. Și astfel s-a ajuns la erori istorice cu privire la discuția despre unitate. Discuția despre unitate nu poate fi lăsată pe mâna oricui. Este unul dintre cele mai sensibile subiecte teologice, având consecințe pe termen lung și la nivel de erezie universală.
Noi, ortodocșii, cei care înțelegem discuția despre unitate, ar trebui să aducem cadrul acesteia. Nimeni nu va putea aduce în afară de Ortodoxie un cadru autentic de discuție și de soluționare a acestei probleme. Doar Ortodoxia stăpânește în mod autentic conceptul de unitate dar și necesarul în toate direcțiile legate de împlinirea corectă a acesteia. De aceea Ecumenismul este un cadru de discuție nereglementat corect, în care se săvârșesc sacrilegii istorice. O discuție despre unitate, necontrolată corect, poate ajunge o cădere religioasă generalizată. Și asta este de fapt Ecumenismul. Pentru că dacă noi, Ortodoxia, sprijinim o discuție despre unitate, nereglementată corect, atunci suntem culpabili pentru căderea universală adusă de această discuție. Ecumenismul este doar o pregătire pentru un scenariu religios universal apocaliptic, în care este potențat și pregătit un sincretism și un relativism universal.
Mai putem face ceva astăzi pentru a salva Ortodoxia de Ecumenism, de roadele viitoare ale acestuia? Putem profeți că Ecumenismul actual va aduce o cădere religioasă generalizată? Pentru că spre aceasta ne îndreptăm pas cu pas. Astăzi exact această sămânță a ereziei, erezie, și îndreptare spre erezie universală trebuie să o oprim. Astăzi Ecumenismul trebuie oprit în marșul său spre o distrugere religioasă apocaliptică universală. Riscăm să ajungem mult prea târziu în această discuție, și să nu se mai poată face nimic, când o hotărâre cu privire la o unire universală fără suport teologic autentic va fi decisă. Această decizie devine laitmotivul religios prezent și trebuie să o prevenim. Astăzi, în Ecumenism, deja vedem un viitor religios universal apocaliptic. Iar Ecumenismul asta este, preambulul apocalipsei tuturor religiilor. Se gândește cineva și la contextul religios universal viitor, care prin Ecumenism este transformat într-o cadru apocaliptic? Promovarea unei unități care poate să devină o unitate religioasă universală într-un sincretism religios, va fi o apocalipsă a creștinismului. De aceea Ecumenismul și-a primit numele de „erezia ereziilor”, deoarece ajunge să fie cea mai distrugătoare erezie a istoriei, distrugând Biserica și întreg creștinismul, prin sincretism și relativism. Ecumenismul este legat direct de Apocalipsă, este în strânsă legătură cu distrugerea adusă teologic de aceasta, profețită pentru Apocalipsă. Unitatea visată de creștinism riscă să devină în Ecumenism o hidră apocaliptică, și asta datorită cadrului ecumenist care permite această deviere. Cât mai este de la o discuție despre unitate, la o unitate universală oarecare, forțată? Foarte puțin, fiind nevoie doar de o decizie, sprijinită de o motivație și de o putere mai mare de a împlini această unitate. Ce ne separă acum de o apocalipsă religioasă universală este doar o decizie, nicidecum altceva. Astăzi suntem în pragul unei apocalipse a creștinismului, dar nu vedem acest lucru, apocalipsă adusă tocmai de favorizarea unui context pentru luarea unor decizii forțate, greșite.
Biserica Ortodoxă este această unitate necesară creștinismului. Ecumenismul este o inițiativă globală care dorește să aducă unitatea creștină, inițiativă la care și Ortodoxia participă. Este o inițiativă mult contestată în fiecare confesiune creștină. Pentru a putea avea o imagine corectă asupra a cum este Ecumenismul astăzi față de Biserică trebuie adus un audit larg asupra Ecumenismului, la nivel teologic, logistic, perspective viitoare, ieșiri din limitele ortodoxe, dacă este o soluție sau nu pentru unitatea creștină.
Marea problemă a Ortodoxiei legată de Ecumenism este că Ortodoxia nu poate astăzi să conducă această discuție universală despre unitatea creștină. Iar pentru aceasta avea nevoie de o discuție internă, de o problematizare a subiectului, de o teologie, de o poziție, de un Sinod al Unității Creștine, care să fi adus o dezbatere mult necesară, legată de unitatea creștină, legată de unitatea întregului creștinism în Ortodoxie și de cadrul adus de Ortodoxie pentru această discuție.
Ecumenismul nu este o soluție pentru unitatea creștină, iar prin ieșirile largi dintr-un cadru autentic al unității creștine, teologic și logistic, ajunge să fie o problemă pentru unitatea creștină, aducând o cu totul altă cale decât una autentică. Este numit „erezia ereziilor”, punând pe ansamblu în discuție întreaga ființă a Bisericii și fiind o problemă teologică majoră pentru aceasta.
Mai jos este disponibil volumul „Biserica Una, Ortodoxă, și Ecumenismul”. Este un volum audit pentru Ecumenism, și aduce o propunere pentru un „Program ortodox pentru unitatea creștină”, care să fie cadrul în care Ortodoxia să aducă această inițiativă, în afara curentului euforic universal ecumenist pentru o unitate despre care nu se știe cum va fi.
„Lucrarea este o teologie a coordonatelor unui Ecumenism ortodox. Este o propunere pentru o teza care ar trebui adusă de Ortodoxie, ca parte a acestei inițiative, pentru a putea intra-participa corect în această inițiativă de dialog-unire. Mesajul volumului este că Ortodoxia nu poate continua dialogul intercreștin în formatul actual ecumenist și că trebuie regândită discuția despre unitatea creștină, într-un format de dialog adus de Ortodoxie.”
Text volum „Biserica Una, Ortodoxă, și Ecumenismul”:
Citește text direct în pagina web
Versiune pdf, mai jos
Traducerea în engleză.