A fost publicat volumul „Arsenie Boca, evanghelizator antroposof în BOR”, 2 septembrie 2026.
Volumul nu este comercializat, tocmai pentru a facilita distribuirea mai rapidă pe internet a acestuia. Cine dorește o copie fizică, poate să o solicite la adresa unitateaortodoxa@gmail.com – copiile sunt gratuite în limita disponibilității acestora.
Din Cuvântul-înainte:
„Boca a fost un evanghelizator antroposof disimulat, din interior, care a lucrat toată viața la misiunea sa de evanghelizare în interiorul Bisericii a învățăturii lui Steiner. Tot ce a făcut, a făcut după învățătura lui Rudolf Steiner, găsită în GA-urile (Opere complete) publicate pentru acesta. Tot ce a lucrat, a lucrat pentru Steiner, și nu pentru Biserică, după cum se va vedea în această lucrare.
În Biserica Ortodoxă Română, A. Boca este încă o discuție deschisă, pentru că analiza actuală este insuficient de concludentă sau cel puțin pentru unii este discutabilă. Problema analizei este că trebuia procedat altfel, deoarece lipsește o parte a analizei. Arsenie Boca și-a făcut bine lecțiile în antroposofie, dar noi nu. O analiză Boca-Steiner se face cu Steiner în față.
[…]
Originalul discuției, Rudolf Steiner, este ținut deoparte, iar Boca este comparat cu alte modele, prin forțări largi, dar nu cu Steiner. Tocmai pentru ca nu cumva să se vadă clar chipul și asemănarea lui Arsenie Boca cu Rudolf Steiner. Arsenie Boca este după chipul și asemănarea lui Rudolf Steiner, dar nu a sfinților Bisericii, cu care în mod eronat și forțat este asemănat, sfinți care nici de departe nu au făcut ce a făcut Boca în Biserică.
Concluzia volumului este că Arsenie Boca este un evanghelizator antroposof, lucru care se vede atât la Drăgănescu, în lucrările sale, Cărarea Împărăției și Cuvinte vii, dar și în colecțiile de lucrări aduse de ucenici ai acestuia, precum ieromonahul Serafim Popescu. O altă concluzie a documentului este că Arsenie Boca trebuie condamnat pentru disimulare, erezie, ocultism și înșelarea Bisericii. Principala problemă a acestuia este programul amplu de reînnoire spirituală, bazat pe propunerea lui Steiner, după cum se va vedea în document, nu doar erezia, ocultismul și înșelarea.
Consider că acesta este documentul-analiza care trebuia produsă pe acest subiect în discuția despre Arsenie Boca – este analiza care stă la baza discuției. Afirmația-cheie pe care trebuie o înțelegem în discuție este că tot ce este străin de Biserică la Boca este undeva la Steiner, în GA-urile acestuia (Gesamtausgabe, Opere complete). Iar ca metodă, tot ce trebuie să facem este ca, sistematic, să căutăm în structurile antroposofiei, cu bunăvoință, tot ce este la Boca. Iar aceste repere, Assisi, Loyola, Sundar Singh, Ulfila, Pavel din Damasc, Moise antroposof, Melchisedec, reper antroposofic, Ap. Petru (Drăgănescu, conștiința Eului), sunt toate repere majore, care ne arată că Boca a parcurs și referențiat sistematic antroposofia și că trebuie căutat sistematic acolo toate răspunsurile. Acest volum aduce o primă cercetare asupra Boca-Steiner, ca metodă, lucrări, pictură – aduce schema de lucru pentru analiza Boca-Steiner.
Ce trebuie înțeles din acest document este că trebuie să existe bunăvoință pentru ca analiza Boca-Steiner să fie făcută, pentru că această analiză răspunde la toate întrebările și neclaritățile pe care Biserica încă le are legat de subiect. Și, gradual, pornind de la niște repere majore (Assisi, Loyola, Sundar Singh, Ulfila, Pavel din Damasc, Ap. Petru antroposof, Drăgănescu, Cărarea Împărăției, Cuvinte vii), se poate reconstitui și traseul antroposofic al lui A. Boca, fără urmă de îndoială.
Ca să se vadă unde duce discuția despre Boca și antroposofie, ce se cere acum de către instituție este să demonstrăm „antroposofie neîntinată” la Boca, pentru ca Boca să fie considerat eretic, pentru a se începe o discuție despre Boca în zona de antroposofie. De la limita de „Ortodoxie neîntinată”, am ajuns la extrema „antroposofie neîntinată”, pentru a se accepta că Boca are cu adevărat probleme. Dacă a dovedi imposibilitatea cinstirii lui A. Boca drept sfânt al Bisericii, dar și nenumăratele probleme legate de acesta se poate face pe această cale, de dovedire a „antroposofiei neîntinate”, atunci încercăm să apelăm și la această ultimă posibilitate de închidere a acestei discuții.
Ce era cel mai important în discuția Boca-Steiner era să se înțeleagă modul de abordare a discuției, schema de lucru pentru a scoate discuția la capăt. Sper ca acest document să reușească să descopere deplin pe ce cale trebuie mers, pentru ca această analiză și lumina în acest caz să fie depline.
Ce a vrut A. Boca să facă în Biserica Ortodoxă Română este să urmeze identic învățătura lui Steiner, de a predica din interior și apoi, treptat, să pună bazele unei comunități eclesiologice care să migreze pas cu pas la antroposofie – și asta se vede ușor la Drăgănescu. Astfel a făcut Mișcarea de Reînnoire de la Sâmbăta (după Steiner), Mica Dogmatică Antroposofică (Cărarea Împărăției, unde urmează în detaliu toate temele antroposofice), Predici (Cuvinte vii), pentru ca la sfârșitul vieții să facă, după indicațiile de arhitectură ale lui Steiner, Drăgănescu, unde a pictat întreaga învățătură antroposofică. La 30-35 de ani începe cu putere activitatea sa, iar retragerea lui și separarea-izolarea lui de Biserică este văzută de părinții Bisericii.
Drăgănescu este rezultatul unei convingeri ființiale că, de fapt, calea vieții este antroposofia, un amestec de budism și creștinism ortodox interpretat prin budism. Însă, pentru că nu a reușit să se detașeze de Ortodoxie, de asta a adoptat această cale din interiorul Bisericii.
Începutul convertirii sale la antroposofie se vede în jurul anilor 1928-1929, când Societatea antroposofică din România ia ființă și încep să apară tot felul de materiale legate de Orient, teosofie, yoga, India, mai ales prin Mircea Eliade. Începând cu acest moment, la el apar discuții despre „exerciții despre voință și instincte” (1929), apoi în facultate discută (face licența) despre „desăvârșirea interioară” (atenție la conștiința de sine, concept antroposofic fundamental) și este atent la discuțiile despre mistica comparată a religiilor, urmând ca în facultate să fie văzut în exerciții largi de concentrare-hipnoză la oglindă. Pe scurt, A. Boca este convertit undeva în liceu, prin practica influenței-sugestiei-hipnozei (după cum se menționează în mărturiile din volumul De ce Biserica Ortodoxă nu îl poate canoniza pe Arsenie Boca), care l-au împins către studiile orientale, iar antroposofia a fost calea de mijloc, în care nu a reușit să se desprindă nici de Orient (girat de puterile de hipnoză și ocultism pe care le avea) și nici de Biserica Ortodoxă, prin cultura căreia aparținea. Și A. Boca începe un parcurs de validare a propunerii lui Steiner atât în Ortodoxie, cât și în alte religii; de aceea aceste studii de „desăvârșire interioară”, dar și despre „mistica comparată a religiilor” – Boca se învârte în jurul teoriei lui Steiner și o validează, își formează concepția sincretistă, validează în Ortodoxie propunerea lui Steiner în acest timp. În paralel, începe practica, dar și validarea teoretică a propunerii steineriste.
Neputând să se desprindă de Ortodoxie, a făcut o adaptare a lui Steiner la speța ortodoxă, trăind cu convingerea că el este cel care trebuie să ducă Biserica la o reînnoire, pe baza acestui adevăr și descoperire a lui Steiner – de aceea la Drăgănescu, în pronaos, pictează Nunta din Cana Galileii, simbolul antroposof al reînnoirii creștine, alături de Misterul de pe Golgota și Hristosul cosmic (teme antroposofe fundamentale) pictate în medalioane în dreapta și stânga picturii care ajută valuri de oameni în cicluri de reîncarnare, și se pictează pe sine ca Ioan Botezătorul, cel care aduce această reînnoire în Biserică, ca înainte-mergător al reînnoirii creștine propuse.
Activitatea lui A. Boca din interiorul Bisericii, pentru o altă credință, pentru a conduce treptat, gradual, pas cu pas Biserica, către o altă credință, este o activitate misionară, pe mai multe planuri, misionar, teologic-dogmatic, pictură, recrutare de ucenici-teologi atât pentru susținerea sa viitoare, dar și pentru promovarea viitoarei credințe
A. Boca nu a lucrat pentru Biserică, ci pentru Rudolf Steiner, pentru noua sa credință, pentru sprijinirea noii credințe din interiorul Bisericii în care activa, conform învățăturii lui Steiner de a nu părăsi structurile eclesiologice existente și de a activa din interiorul acestora (a se vedea programul lui Steiner pentru prozelitism și cucerirea Bisericilor tradiționale prin disimulare, din interior, adăugat în anexă).
Pentru aceasta, A. Boca nu poate fi cinstit în Biserică drept sfânt, pentru că nu a lucrat pentru Biserica Ortodoxă, după cum se va vedea în document. Și cel mai evident se vede la Drăgănescu pentru cine lucra. Trebuie spus Bisericii că A. Boca a făcut subversiune în Biserică – acest adevăr și această realitate nu pot rămâne sub tăcere.
Pentru că o imagine valorează mai mult decât 1000 de cuvinte, adaug această imagine a unui iceberg, care simbolizează necunoscutul ce ne poate schimba complet părerea asupra lucrurilor din fața noastră; vizibil la început doar la suprafață, puțin, dar în adâncuri este cu totul altceva, la o cu totul altă magnitudine.”
