Eu nu am mai văzut așa ceva, să se încaiere credincioșii între ei ca la război, pe termen nedefinit, în mulțimi mari, un fenomen de masă, la nivelul întregii Biserici, cum se întâmplă astăzi în online legat de Arsenie Boca. Așa ceva nu trebuia să se întâmple în această canonizare. Online-ul este astăzi plin de invective pe acest subiect, fiind o luptă aprinsă, deschisă, în desfășurare, între arseniști și cei împotriva acestuia. Să vezi cum tot online-ul este în razboi, unii cu alții, credincioși contra credincioși, opera aceste canonizări, te pune pe gânduri.
Asta este esența experienției Boca: acesta a fost permanent subiect de scandal și de încăierare. Iar Biserica este acum în mare tulburare din acest motiv. Război în istorie, război în Sinod, război în Biserică, război în online. Oare cine l-a băgat pe Boca în Biserică a gândit asta înainte?
Sinodul se minte singur când ei, în Sinod, s-au încăierat pe acest subiect, și acum spun Bisericii „pace și liniște”. Cum să fie liniște, că nici voi nu ați avut liniște prin Boca? Ce fel de liniște, cea pe care și voi ați adoptat-o, compromisul? Tăcem și privim în pământ și lăsăm fenomenul Boca să fie impus în Biserică pentru că unii nu se mai pot stăpâni?
Cine a acceptat propunerea Ardealului nu a gândit lucrul acesta. Trebuia să vadă tulburarea Ardealului în această propunere și să se gândească la aceea că acest duh de tulburare al lui Boca devine lucrător în această canonizare. S-a canonizat duhul lui Boca de tulburare și duhul ucenicilor acestuia, care nu au liniște ziua și noaptea și umblă să îl canonizeze de zeci de ani. Acest duh de tulburare a fost canonizat și sădit în Biserică.
Problema asta trebuia tranșată istoric. Iar Sinodul experimentează în acest subiect, pentru a se convinge el însuși că nu este corectă această decizie. E un fel de experiment, pentru a se vedea ce se întâmplă dacă se acceptă această propunere.
Problema Boca a ramas deschisă și activă de 75 de ani. Nu s-a putut închide niciodată. Tulburarea Boca este una vie, activă și nu va putea fi închisă. Iar Sinodul trebuie să se convingă el însuși că nu e bine, pe propria piele. De asta a făcut canonizarea. Dacă nu dă și Sinodul cu capul de problemă nu se va învăța că Boca nu e pentru Biserică.
Boca trebuie scos din canonizare și trebuie readusă pacea Bisericii. Problema Boca nu s-a rezolvat timp de 75 de ani. Poate să facă Sinodul orice exercițiu de retorică teologică, pentru că nu va exista altă soluție decât scoatarea acestei canonizări din Biserică. Chiar trebuie fiecare din Sinod să se convingă pe pielea poporului că nu merge? Chestia asta poți să o întorci pe toate fețele că nu poți să o așezi cu liniște și pace orice ai face. Doar se instalează scandalul pe un scaun în Biserică și este lăsat acolo să își facă lucrarea.
Sinodul nu a reușit să o rezolve timp de peste 25 de ani, intern, la ei, într-o mână de oameni. A obținut doar o falsă pace și asta printr-un cumplit și greu compromis. Cum o să o rezolve la nivelul Bisericii? Există vreo soluție la nivelul Bisericii? Pentru că nu există niciuna. Nici Sinodul nu a avut soluție nici pentru sine și tot ce a reușit a fost un compromis. Dar Biserica nu va fi dispusă la compromis, ci acolo se vor încăiera la nesfârșit, cum s-au întâmplat în timp și în Sinod, nenumărate confruntări pe subiectul Boca.
„Canonizarea” curentă a lui Arsenie Boca nu este de fapt o soluție, este doar o mutare a unei probleme. Sinodul și-a mutat problema lui într-un loc mai convenabil, direct în Biserică. Adică exact ce se întâmplă astăzi în Biserică se întâmpla în Sinod și din lipsă de soluție Sinodul a procedat în cel mai simplist mod: a mutat problema în Biserică. De ce? Din lipsă de soluție. Soluția problemei Boca este ca pentru Boca să se oprească orice discuție de canonizare și nu să fie băgat în Biserică, pentru că Sinodul avea o problemă și o dispută intern. „Canonizarea” lui Arsenie Boca este doar o mutare a unei probleme, nicidecum un act responsabil al Bisericii.
Când ești responsabil de toată Biserica, nu lași întreaga Biserică să se încaiere. Asta nu va înceta niciodată. Cei care au propus și insistat pentru canonizare sunt dovada vie a duhului în care se face canonizarea și a lucrării care se va aduce în Biserică. Ei sunt prima mărturie a duhului tulburării și a imposibilității de încetare a scandalului, împotriva canonizării. Ei sunt cei care mărturisesc încăierarea generală adusă de canonizare. Pacea și liniștea Bisericii nu merită sacrificate pentru unii care nu înțeleg decât de propria lor patimă.
Dacă nu vezi și nu ești atent la semnele acestei degenerări din Biserică și nu o prinzi la început, cât nu este crescută la nivel național, o să ajungi cu o ditamai problemă, care va fi greu de stăpânit. Problema asta are toate semnele degenerării. Și nu va fi una mică. Asta ne învață cel mai mult istoria legat de Boca. Nu este ceva inofensiv, este o problemă pentru Biserică, problemă care îi va afecta pe mulți.
Toate acestea s-au spus și s-au scris. Dar în Sinod nu a fost nimeni să asculte și să discute. Biserica a dezbătut în interior deja toate perspectivele acestei probleme și acestea sunt publicate și discutate în diferite podcasturi și lucrări. Acestea toate s-au spus, dar nu au fost ascultate.
Instituția ar trebui să faca o evaluare mai atentă a atmosferei curente din online, să vadă cât de tulburată e Biserica legat de această canonizare. Și să privească și la istorie.
Biserica nu e doar pentru unii, nu e doar entuziasmul unor cozi, cum se vehiculează astăzi în această canonizare. Boca nu va fi primit de mulți din Biserică. Și s-au retras mulți în timp de la subiect, mulți oameni de valoare, copleșiti de maniera superficială de abordare a problemei.
Boca pentru mase. Un fel de surogat mistic și de spiritualitate, necesar Bisericii astăzi pentru mase, pentru a atrage masele, presupunând și o cameleonizare proprie în care acceptăm orice de dragul maselor. Acesta este cumva îmbrăcat ortodox și prinde la unele mase care nu înțeleg bine Ortodoxia, dar oripilează credincioșii Bisericii, pe cei care înțeleg spiritul ortodox.
Aceasta este soluția Bisericii în zilele de astăzi, crearea unui fals mistic și spiritual, care să atragă mulțimile, pe care să-l așeze la mare cinste. Și asta pentru că nu are puterea să educe preoții și e nevoită să accepte tot felul de falsuri, dar care sunt primite mai ușor de credincioși. Soluția pentru aducerea credincioșilor la Biserică este reformarea teologică și educarea corectă teologică a preoților (nu administrativă, nu prin memorarea unor biblioteci teologice, ci prin înțelegerea autentică a spiritului creștin, prin practică bogată, practica fiind problema aici) nu așezarea de falsuri mistice în calendar.
Sădirea sămânței tulburării în Biserică… multă înțelepciune și discernamânt îți trebuie să vezi că Boca a fost istoric doar tulburare și va fi în continuare tulburare. În istorie Boca nu a fost un amănunt, un detaliu, ci un război total. A fost o separare totală de acesta din partea multora. Sinodul nu citește bine istoria și realitatea acestei discuții. Sau nu vrea și e convins de Ardeal că e bine să continue direcția, pentru că „Boca și mulțimi”. Se flutură continuu acest argument al mulțimilor pentru a se ascunde scandalul din spate, tulburarea, neortodoxia, crezând că se va putea la nesfârșit să fie acoperite toate aceste probleme prin „mulțimi”. „Mulțimile” care acoperă și justifică orice. Foarte serios acest stil de ortodoxie.
Mulțimi, mulțimi, dar și scandal. Pentru că sunt două mulțimi, nu una singură cum spune Ardealul. Sunt două. Și una e separată de Boca, într-un mod absolut, după cum se vede în vehemența sfinților părinți canonizați. Apropo, în această discuție vorbim de două mulțimi nu doar de cea a Ardealului. Și cealaltă mulțime ce spune? Și una este tulburată profund de această discuție după cum se vede istoric. Și aceste mulțimi se luptă cu mare putere astăzi una cu alta, așa cum și în istorie s-a întâmplat.
Schisma Boca (istorică și prezentă) trebuie conștientizată, pentru că este acoperită de Ardeal cu tot felul de mistificări. Despre schisma Boca este o liniște totală, nu se vorbește, pentru că nu convine Ardealului. Boca a fost pentru un subset mic al Bisericii, local. Nu e pentru toți, a fost doar pentru unii, care acum îl promovează în general, când el e de fapt o excepție negativă, locală.
Boca asta este, o schismă. O împărțire a Bisericii în două, în cei care înțeleg Ortodoxia și în cei care merg după Boca. Asta a fost Boca în istorie: tulburare și schismă. Astăzi doar se generalizează partea a doua a discuției din istorie.
7 Februarie 2025,
Doru Nastasă
Este mare păcat că s-a ajuns la „încăierare” între creștini în mediul online. Nu am susținut niciodată o atitudine fanatică, dar pe de altă parte este și de înțeles pentru că orice creștin cu conștiința curată va răbda o situație ca aceasta până la un punct doar, nu se poate accepta la nesfârșit impostura în cele sfinte și bătaia de joc la adresa lor.
Oricum acest buboi care deja coace de mult timp se va sparge la un moment dat și autorii demersului se vor face de râs. Dar să ne rugam ca răul produs să fie cât mai mic, se pot sminti multe suflete, se poate face un mare rău.
Doamne ai mila!