Începând cu 12 iulie 2025 începem să comemorăm acest grozav compromis de credință Arsenie Boca, la un an de la publicarea listei de canonizare pe site-ul basilica, în data de 12 iulie 2024[1]. Ziua de 12 iulie va rămâne în istoria Bisericii drept ziua în care a fost săvârșit acest compromis de credință. În aceste zile ale praznicului va trebui să prăznuim în fiecare an și să reamintim întregii Biserici:
-
-
- Întreaga poveste istorică despre Arsenie Boca
- Proba teologică a acestui compromis
- Proba instituțională a acestui compromis.
-
Va trebui în fiecare an să amintim toate evenimentele legate de această „canonizare”, împreună cu toți cei care au făcut-o. Praznicul compromisului de credință Arsenie Boca, deși instituția l-a trecut greșit pe 28 noiembrie, va fi trecut de Biserică în mod corect și cu semnul potrivit pe 12 iulie, când sau săvârșit toate aceste evenimente în Biserică. Acesta este praznicul în adevăr și prăznuirea adevărată legată de Arsenie Boca. O prăznuire în care compromisul și nu adevărul au fost promovate în Biserică.
Biserica nu va uita. Biserica a trecut deja în calendarul său neoficial acest eveniment, evenimentul în adevăr legat de acest compromis de credință. Și în fiecare an va reaminti tuturor această dată și va pomeni în vecii vecilor toate numele legate de acest conpromis de credință. Biserica va trece în sinodiconul compromisurilor de credință și această canonizare. Praznicul adevărului despre Arsenie Boca a fost pus de instituție în calendar cu adevărat, prin marcarea acestui eveniment, însă în calendarul adevărului, al istoriei adevărate legate de Arsenie Boca. Acest calendar al adevărului va fi prăznuit în cer, nu cel fals.
Biserica va ține minte acest compromis de credință în vecii vecilor. Și va prăznui corect data la care acest compromis a primit viață! Biserica nu va uita! Adevărul nu va uita că A. Boca nu trebuia canonizat.
Câteva rânduri pe care le putem scrie în acest Sinodicon:
Astăzi prăznuim compromisul de credință Arsenie Boca, săvârșit în zilele de 12 iulie 2024, de către autorii binecunoscuți, cu proba teologică, proba instituțională (dar și cu proba pe surse, a se vedea și articolul lui Dragoș Popa și declarațiile instituționale din alte articole).
În această zi prăznuim durerea compromisului de credință Arsenie Boca, care a fost canonizat instituțional pentru a se liniști patimile unora, care zeci de ani au alergat prin Biserică dorind o canonizare, pentru a canoniza un eretic, înșelat și ocultist, cunoscut de instituție drept astfel.
În această zi prăznuim data la care rătăcirea Arsenie Boca a fost instituționalizată.
În această zi prăznuim cum înșelarea a fost generalizată în Biserică, fiind propusă Bisericii drept adevăr.
În această zi prăznuim cum adevărul a fost călcat în picioare, batjocorit, cum adevărul de credință a fost batjocorit instituțional, deși se cunoștea deplin situația de fapt.
În această zi prăznuim toate aceste nume, care deși cunoșteau că A. Boca nu poate fi canonizat, au acceptat și au cedat o poziție de necanonizare.
În această zi prăznuim durerea unei Biserici întregi, care trebuia păstrată într-o sănătate duhovnicească și nu lăsată îmbolnăvirii prin fals, misticism bolnav, erezie și înșelare.
În această zi prăznuim o listă falsă, care s-a dorit să se introducă în Biserică drept adevăr.
În această zi prăznuim un altfel de centenar, în care toate acestea, calendarul, Ecumenismul, A. Boca, se adună nefericit într-un eveniment care ne arată apropierea Bisericii de cădere.
În această zi prăznuim piederea rațiunii teologice, în fața patimii unora și compromisului.
În această zi ne vom aminti în fiecare an tot ce s-a întâmplat legat de Arsenie Boca.
În special făptuitorii acestei canonizări vor fi pomeniți și comemorați în fiecare an de Biserică, amintindu-se în fața întregii Biserici actele lor, cum de la necanonizare au produs o canonizare, crezând că Biserica nu observă.
Cu litere grele se vor scrie în istoria și conștiința Bisericii aceste fapte și făptuitorii acestui compromis. Vor rămâne pe vecie și nu va fi nimic care să le șteargă. Acest compromis de credință nu va mai putea fi șters. A fost scris deja în conștiința Bisericii. Fraza esențială de reținut este că acest compromis de credință este scris deja în istoria Bisericii și nu va mai putea fi șters de acolo. Este un act consumat.
Oamenii mărunți ai istoriei, scufundați în păcatul compromisului, care nu au înțeles nimic din seriozitatea lui Hristos, găsesc astfel de „soluții” pentru diferite patimi ale lor. Vekkoșii istoriei repetă periodic ceea ce la Ferrara-Florența și în multe alte locuri s-a produs. Oamenii mărunți ai istoriei, care nu au puterea să stea verticali și să apere adevărul și doar se îndoaie în fața unor încercări, ajung în timp în diferite compromisuri. Cel mai de preț lucru al Bisericii, adevărul, este cel care trebuie păzit mai mult ca orice. Nu precum Vekkoșii istoriei, care vând adevărul pe nimic.
Hristos este de o seriozitate care trebuie văzută în cuvântul Înfricoșătoarea Judecată. Cu seriozitatea lui Hristos nu se joacă nimeni. Seriozitatea abordării problemelor de credință contrastează astăzi cu naivitatea semnării cu ușurință a unei canonizări, în care sunt găsite toate relele posibile. Când ați semnat depășirea listei de impedimente și erezii pentru Arsenie Boca nu v-ați uitat și în sus domnilor episcopi? Vocea lui Hristos va fi auzită la un moment dat de Sinod, probabil la Judecată, dacă acum Sinodul nu vrea să auda vocea părinților care au mărturisit ocultismul, erezia și înșelarea lui A. Boca.
Această canonizare este o canonizare ca la români: merge și așa. Pentru că unii vor neapărat să îl aibă sfânt, deși a făcut ocultism de putea să susțină o facultate de ocultism ca decan, deși e eretic precum nu găsești eretici în istorie, deși e înșelat recunoscut de duhovnicii Bisericii, deși e opusul a ce se propune, deși viața sa este nedemnă pentru un călugăr.
Nu merge așa într-o canonizare. Aici nu e cum vrea fiecare. Aici e cum este adevărul. Canonizarea aceasta este una ca la români, făcută după spiritul românesc, dar nu după spiritul adevărului și dreptății Bisericii.
Aceasta vom prăznui de acum înainte în fiecare an, praznicul compromisului de credință Arsenie Boca. Un praznic neoficial al Bisericii, pentru că și noi suntem Biserica. În care vom prăznui și aminti toate cele săvârșite de instituție în această canonizare.
Biserica se va organiza să înceapă acest calendar neoficial de praznice, silită de instituție să adopte un calendar paralel, dupa ce calendarul instituției se strică tot mai mult, cu date noi, cu ecumenisme noi, cu rugăciuni împreună, cu așa ziși sfinți noi, un calendar și o agendă a Bisericii de te miri ce mai apare peste noapte în acesta. Este în plan să apară și papa Romei? Sau va apare în 2026 precum a apărut si A. Boca peste noapte, cu o justificare și motivație similară acestuia, „lucrarea și mulțimile”? (Probabil la catolici se poate invoca același argument ca la Boca, popularitatea și populismul.) La cum se întâmplă lucrurile în Biserică nimic nu mai este surprinzător. În ziua de astăzi în BOR neorânduielile au devenit o normalitate. Întorsul cârmei Bisericii la 180 de grade și pierderea credincioșilor căzuți din corabia Bisericii e o normalitate.
Crede cineva că poate schimba calendarul și agenda Bisericii și să nu se observe? Se observă fiecare schimbare, fiecare calendar apărut peste noapte, fiecare modificare incorectă în viața Bisericii. Biserica nu va uita toate acestea și le va ține minte pe toate. Biserica își începe o comemorare dar a adevărului asupra acestui act.
10 Martie 2025,
Doru Nastasă
[1] https://basilica.ro/comunicat-sinodul-bisericii-ortodoxe-romane-a-aprobat-16-canonizari/