(Continuarea primei părți a articolului)
Toate aceste puncte ridicate pentru A. Boca nu sunt eretice? Toate acestea nu sunt doar „scăpări”, sunt parte din gândirea și mentalitatea eretică a lui A. Boca. Arsenie Boca este unul dintre marii eretici ai Bisericii. Este un eretic de manual.
Arsenie Boca a spus toate acestea în mijlocul teologiei, al teologilor, la 30 km de centrul capitalei, lângă Sfântul Părinte Dumitru Stăniloae, lângă o mare facultate de teologie și lângă Patriarhie. Nu a făcut A. Boca toate acestea lângă toți duhovnicii țării și lângă toți teologii? Cum de a fost scuzat A. Boca pentru atâta amar de erezie, când a întors toata dogmatică ortodoxă pe dos? Cunoștea suficient dogmatica, pentru că lucrarea „Cărarea Împărăției” este o mică dogmatică, în care vorbește despre Biserică, mântuire, taine, pocăință.
De ce s-a făcut acest compromis de credință evident? De ce ați canonizat un eretic? De ce s-a acceptat ca erezia să intre în Biserică? Doar pentru că s-a cedat la insistențele de 20 de ani ale mitropoliei Ardealului? Pentru a avea liniște în Biserică, dar prin compromis?
Cu toate acestea scrise, mai poate cineva să creadă că nu a fost vorba despre un compromis de credință? Aceasta este proba teologică a acestui compromis de credință, această lista largă de impedimente și erezii ale lui A. Boca. Această listă completează proba adusă anterior, proba compromisului instituțional, confirmată prin situația de fapt teologică. Dacă cineva nu crede discuția politică și în mărturia politică, în care există dovada clară a compromisului, în contradicțiile instituționale din timp, când s-a avut o constantă în declarații, că nu va fi canonizat, și apoi cu câteva luni înainte de canonizare a apărut și marea canonizare, aici, în lista de impediemente teologice se vede curat compromisul de credință făcut pentru A. Boca, existența pentru acesta a aceste lungi liste de erezii și a unei liste generale de impedimente.
Credeți domnilor episcopi că pentru restul istoriei Bisericii aceste pasaje vor rămâne altceva decât erezie și că A. Boca va fi altceva decât un eretic? Poate fi poleit și vopsit de zeci de ori A. Boca, cu o vopsea instituțională, poate fi dat cu trafaletul instituțional de oricâte ori va dori instituția, se pot pune oricâte cruci de binecuvântare peste această situație, pentru că realitatea internă a acesteia rămâne aceeași: croncăne această situație neagră vopsită în alb, peste care se speră că vopseaua, crucile de binecuvântare, vor acoperi duhul interior al acesteia. Și peste ani strigătul și croncănitul interior al situației nu va putea fi acoperit. Esența ei va rămâne la fel. Puteți să o vopsiți cu trafaletul de oricâte ori, puteți să puneți cruci peste cruci, puteți să spuneți orice pentru apărarea acesteia. Această situația nu va putea fi mistificată în vecii vecilor, precum se încearcă acum. Nu e porumbel în Duhul Sfânt, e doar o situație care croncăne în interior. Pe limba ei, e doar o situație neagră, vopsită în alb, pentru liniștirea unor ierarhi.
Timpul duce vopseaua falsă care cu stăruință se încearcă de către mulți să fie așezată pe această discuție. Timpul va șterge astfel de false vopseluri, așezate peste ceva negru, care nu va putea fi în veci făcut alb. Este negru, nu este alb. Este erezie curată. Arsenie Boca este un eretic de manual. Păcat că mulți teologi nu mai vor să vadă negrul, ci la sugestia și influența multora (lucrare aidoma celei a lui A. Boca) făcută pentru această „canonizare”, văd negrul drept alb. Păcat că patima transformă negrul în alb și orbește pe mulți. Dacă aplici învățătura din manualul de dogmatică, A. Boca este eretic de manual.
Va face parte din moștenirea lăsată Bisericii această situație. Această moștenire nu va fi uitată. Va fi scrisă alături de tot ce s-a făcut în acest timp în Biserică. Va acoperi și întuneca multe din cele făcute în Biserică. În veci așa ceva nu va fi uitat de Biserică, în caz că se gândește cineva că se va putea ascunde acest lucru sub uitarea timpului. Asta în caz că trece cuiva prin minte că se va putea uita o nedreptate făcut împotriva adevărul de credință sau acest compromis instituțional.
Dacă tot s-a deschis cutia lui A. Boca să stiți că aceasta va rămâne deschisă. Și spun dinainte că se va afla adevărul în toată Biserica și până la urmă toți vor ajunge la concluzia Sfinților Părinți, care au mărturisit împotriva acestuia. Nu există altă variantă și alt destin pentru acest lucru, așa cum există astăzi această automințire instituțională și complacere în propunerea făcută de Ardeal, de canonizare a unui eretic. Biserica va lucra intern pentru aflarea adevărului, chiar dacă instituțional neadevărul pare să triumfe astăzi.
Biserica nu va uita acest lucru. Îl va pune în testamentul lăsat Bisericii lăsat în urmă de actuala ierarhie. Se lasă în urmă un eretic canonizat. Din păcate e o durere ce lăsați aici, nu un motiv de bucurie. Biserica va avea grijă să fie scris acest compromis de credință și să se afle în detaliu toate despre acesta.
Acest compromis de credință nu va putea fi îngropat, de ar fi eforturile instituționale ca la catedrala Mântuirii Neamului. Probatoriul lăsat în urmă nu va permite așa ceva. Și pietrele mărturisesc adevărul în astfel de situații. Se vor găsi în Biserică suficienți care să continue moștenirea Sfântului Ilie Cleopa, a părintelui Arsenie Papacioc, a arhimandritului Paulin Lecca. Să nu se uite că duhul acestor părinți este viu în Biserică și va continua această moștenire de drept a Bisericii, de care s-a uitat și care a fost lepădată în vâltoarea unor discuții neoneste.
A. Boca a fost canonizat neonest. Pentru că toate acestea sunt cunoscute și nu sunt izolate. Boca va rămane în istoria Bisericii drept un compromis de credință. Nu are alt destin de ar face instituția orice efort. Biserica a înțeles asta, va cunoaște asta, spune asta de peste 75 de ani și va ține vie această teză a compromisului de credință făcut. Teza compromisului de credință făcut instituțional pentru Arsenie Boca este ce se dezvoltă în Biserică astazi și va rămâne parte din moștenirea Bisericii.
10 catedrale nu vor putea acoperi un compromis. Cu cartea de dogmatică în mână se dovedește acest compromis cu mare ușurință. Atât teologic cât și instituțional se vede de la mare depărtare că este vorba despre un compromis de credință. Istoria Bisericii va ține minte ce s-a întâmplat aici. Iar cei care au făcut această canonizare sunt la fel cu cei care au lucrat alături de patriarhul Ioan Vekkos, care la fel, cugeta despre neadevărul catolic la fel ca A. Boca, care a acceptat astfel de dogme și care a început prigoana împotriva Bisericii pentru a apăra catolicismul. Se pare că asta va urma în continuare în Biserică, prigonirea celor care nu acceptă catolicismul și erezia lui Arsenie Boca.
Aceasta este soarta celor care mărturisesc ereziile catolicilor și care aduc în Biserică astfel de catolicisme, erezie ocultisme și înșelări. Toți aceștia vor fi precum cei 7 monahi care au slujit împreună cu patriarhul Ioan Vekkos în trădarea și vânzarea adevărului de credință. Vekkoșii istoriei vor fi adunați de istorie la un loc în veșnicie, în locul unde și cei 7 monahi sunt neputreziți, înnegriți, o „privire îngrozitoare”, mărturisind pentru vecie ce înseamnă alipirea și asocierea cu astfel de erezii. Articolul „Patriarhul Ioannis Vekkos al XI-lea și prigonirea Athoniților” ne povește pe scurt această poveste. Este una care trezește conștiințele adormite, mai ales în astfel de momente. Articolul poate fi citit în linkul adăugat [1].
Așa vor fi găsiți toți cei care mărturisesc împotriva adevărului de credință, precum monahii dezgropați și care arătau înfiorător după ce mărturisiseră compromisul patriarhului Vekkos, precum cei care acceptă compromisurile dar și mărturisirile eretice de credință. Înfricoșătoare și grozavă întâmplare, care trebuie amintită în acest caz, pentru a ne gândi și la dezgroparea celor care au făcut compromisuri de credință și la trupurile acestora, priveliște îngrozitoare de văzut, care mărturisește necinstea cu care Dumnezeu i-a dovedit pentru compromisuri și astfel de trădări ale Ortodoxiei. Sau acelea sunt doar povestiri și nu se mai întâmplă astăzi? Vekkoșii acestor timpuri lucrează și vor avea aceeași plată ca Vekkoșii acelui timp. Lucrarea lor e aceeași. Toți cei care fac astfel de compromisuri de credință ajung ca Vekkoșii timpurilor și vor fi dezgropți la fel ca ei.
Cum de s-a ajuns să fie canonizat un eretic? Este simplu, un mitropolit a alerg peste 15 ani în Patriarhie și a insistat atât de mult cu această canonizare până această presiune internă a dat roade. A se vedea aici listă largă de declarații prezentă în celelalte articole.
8 Martie 2025,
Doru Nastasă
[1] Traducere Mihail Ilie, Patriarhul Ioannis Vekkos al XI-lea și prigonirea Athoniților, https://www.impantokratoros.gr/prigoana_atonitilor.ro.aspx.