Este important în această discuție despre compromisul de credință din canonizarea lui Arsenie Boca să avem o listă pe scurt, a impedimentelor ;i ereziilor majore pe care Arsenie Boca le-a enunțat în acest timp.
Această listă a impedimentelor de canonizare este de fapt lista care a blocat, împiedicat timp de aproape 15 ani canonizarea acestuia. Este lista activă care blochează pentru Arsenie Boca orice discuție de canonizare. Această listă este subiectul teologic al acestui compromis de credință și este lista care a trebuit să fie depășită prin compromis instituțional.
Alături de proba instituțională a compromisului de credință, enunțată în alte articole (13, 14 și 15), această listă este parte din probatoriul teologic al compromisului de credință săvârșit pentru canonizarea lui Arsenie Boca.
Pentru lista ereziilor, sunt câteva puncte mari de acoperit aici, în această discuție:
-
-
- Lista ereziilor enunțate în timp de Arsenie Boca
- De ce ereziile trebuie asumate drept erezii și nu cădere teologică. Arsenie Boca nu poate fi scuzat pentru această repetare și persistență în erezie
- Lucrările teologice în care aceste erezii au fost dezvătuite și argumentate pe larg.
-
Mai jos sunt prezentate aceste puncte.
A. Lista ereziilor enunțate în timp de Arsenie Boca:
-
-
- Negarea unicității Bisericii, negarea întregii eclesiologice a unicității Bisericii. Prin acceptarea greco-catolicilor, prin acceptarea catolicilor, prin acceptarea protestanților ca fiind în comuniune (Sundar Singh), neagă întreaga teologie ortodoxă, întreaga dogmă ortodoxă.[1] În lucrarea „Cărarea Împărăției”, în dar și în pictura de la Drăgănescu, Arsenie Boca a negat unicitatea Bisericii. Aceasta este de departe principala sa erezie.
- Negarea teologiei ortodoxe a Sfinților Grigorie Palama, Marcu al Efesului și a Sfântului Patriarh Fotie, dar și a teologie Sfântului Ignatie Briancianinov. Prin pictarea lui Francisc de Assisi, după toate normele de sfințenie, în rândul sfinților ortodocși, Arsenie Boca neagă o serie largă de teologii ortodoxe, întruchipate în Francisc de Assisi și în dogma catolică.
- Negarea unor teologii clarificate la cele 7 Sinoade Ecumenice, ca ma jos.
- Monofizitismul: „Iată de ce creștinismul are ca bază dogma hristologică a naturii teandrice a Fiului și dogma trinitară”[2]. Găsim aici dogma monofizitismului, explicată în detaliu în articolele menționate mai jos.
- Nestorianismul: „El personal, întrupat în persoană omenească a venit la noi să ne spună toate despre soarta noastră”[3], problemă explicată în detaliu în articolele menționate.
- Învățătura ariană, promovată de Origen: „pentru că Iisus e singurul om care nu și-a dezmințit nicipdată obârșia divină”[4], alături de învățătura reîncarnării, de sincretismul religios, de viziunea extinsă asupra comuniunii, dar și de prezența ereticului semiarian Ulfilla, ne obligă să citim acest pasaj drept parte dintr-o erminie ariană, chiar dacă în alte părți A. Boca afirmă că Domnul nostru Iisus Hristos este și Dumnezeu[5].
- Învățătura origenistă, dată anatema la al 5-lea Sinod Ecumenic: „De faptul că suntem oarecum anteriori față de forma noastră pământească, Dumnezeu ne spune, …”[6] Această învățătură face parte din erorile lui Origen, care a susținut preexistența sufletelor.
- Pelaghianismul, dat anatema la Sinoadele 4, 6 și 7 Ecumenice: „În vremea aceasta, lucrează saupra nevoitorilor puterea cea mai presus de fire a Duhului Sfânt. Dar, să nu uităm: numai după ce ei, prin nevoințele cele de bună voie, au scos toate puterile sufletului din robia lucrării contra firii și le-au adus la lucrarea potrivită cu firea, spre care le erau date. Odată dobândită această convertire și armonie lăuntrică a puterilor, vine și lucrarea cea mai presus de fire și ajută creșterea și rodirea darurilor Duhului Sfânt, potrivit orânduirii lui Dumnezeu cu fiecare.”[7]
- Erezia Filioque, purcederea Fiului și de la Tatăl. Crezul greco-catolic (unele versiuni ale crezului greco-catolic au Filioque[8], iar prin unirea cu Roma, uniații au acceptat dogmele lor, inclusiv dogma Filioque) și crezul romano-catolic, mărturisesc această erezie, acceptată de A. Boca, prin acceptarea uniatismului și a catolicismului.
- Reîncarnarea-mentempsihoză, învățătură spiritistă: „Taina lui Ilie și Ioan […] Dar Ioan era reîntruparea lui Ilie?”. Învățătura despre reîncarnare este confirmată și de un ieromonah care a mărturisit cum l-a auzit pe A. Boca spunând că „mai fusese pe acele meleaguri acum 300 de ani cu duhul lui Ilie”, de părintele Arsenie Papacioc, care afirma că „A. Boca credea în metempsihoză” și o găsim și în fundalul de studii despre spiritism, antroposofie și ezoterism, unde este o învățătură fundamentală a unei viziuni extinse de comuniune.
- Negarea infailibilității Bisericii și promovarea „revelații directe, individuale, pentru actualizarea și corectarea dogmelor”. Refuzând să asculte de Biserică, de dogmele istorice ale Bisericii, de povaza ierarhilor care i-au spus să îndrepte erorile sale și învocând că inspirația directă este superioară dogmelor Bisericii, neagă de fapt o istorie de două milenii a Bisericii, neagă insuflarea Duhului Sfânt și promovează individualismul eretic de tip sectar.
-
„Din câte observăm învățăturile sfinției sale sunt date anatema la toate Sfintele Sinoade Ecumenice. De acea nu are cum să fie model de sfințenie în Ortodoxie” (citat din articolele menționat mai jos).
- În finalul listei, trebuie să menționăm și câteva dintre caracteristicile lucrării „Cărarea Impărăției”, o lucrare deviată de la învățătura ortodoxă, o speculație teologică, fiind un sincretism între teologie, filosofie, ocultism-spiritism, biologie și alte științe:
-
-
- Lucrarea folosește un simbolism excesiv (a se vedea titlurile capitolelor, ”Pui de om în pui de cer, Oameni din iad, Un răspuns fioros, Destinul talanților, Crinul de pe cruce”, toate titlurile capitolelor fiind la fel), fiind scrisă într-un stil protestant, de a impresiona cititorul prin simbolism exacerbat. Simbolismul excesiv este omniprezent în fiecare paragraf și creează un stil patologic de exprimare teologică, de îmbolnăvire și impresionare prin exagerare de stil a credincioșilor. Nu este un stil teologic potrivit pentru o lucrare teologică.
- Lucrarea este împărțită în câteva capitole, din care se deviază puternic în diferite divagații greșite. De exemplu, în al 2-lea capitol, care ar dori să prezinte în mare conceptul de pocăință, se ajunge în final la o divagație largă despre spiritism, întinsă în peste 10 pagini, capitolul despre spiritism fiind cel mai întins din întregul volum.
- Conceptele prezentate în lucrare sunt prezentate într-o abordare confuză, în care de exemplu conceptul de spovedire este prezentat acoperit, în capitolul 2, „Învățămintele regilor”, unde se încearcă să se explice cum pocăința și spovedirea pot fi asemănate pocăinței regelui David. Din nou, găsim un simbolism exagerat, care confuzează deplin cititorul, titlurile capitolelor fiind relevante: „Lumina suferinței, Soarele smereniei, Tirani în pocăință”. Vedem exagerare și simbolism care arată clar că autorul a folosit un stil pentru exagerare, pentru impresionare.
- Duritate în limbaj, exagarerare, limbaj popular, violent pe alocuri: „Când războiul nevăzut între iubire și ură a ajuns aici, Iisus bate pe diavol – tot ca om, să nu uităm” (p. 32), „Trebuie să ne batem; cel ce va fugi de luptă va pierde în chip necesar libertatea împreună cu viața.” (p. 168). Duritatea în limbaj și în comportament sunt omniprezente în mărturiile despre A. Boca, între care și în cele în care cu multă duritate trata credincioșii la spovedanie. A promovat un stil dur de Ortodoxie, o Ortodoxie personală, dură, intransigentă, într-un duh neortodox.
- În capitolul 5 autorul filosofează despre diferite lucruri, capitol introdus ca parte a unei lucrări care încearcă să aibă o structură dogmatică (Biserică, mărturisire, taine), capitol care strică deplin orice abordare dorită dogmatică, neputând fi pus într-o lucrare dogmatică, încurcând credincioșii în a înțelege ceva din dogmatica Bisericii. În acest capitol găsim teorii proprii și filosofări pe diferite teme: „Teoria cromozomică”, „O muscă pricinuiește premiul Nobel”, „Cad copiii între tâlhari”, „Endocrinologie, neurologie și psihologie”, arătând de fapt natura lucrării „Cărarea Împărăției”, care este doar un sincretism al autorului între teologie și alte științe, o speculație pe diferite subiecte. Ne arată că o astfel de lucrare nu ar trebui pusă în uzul credincioșilor Bisericii. O astfel de abordare induce ideea că de fapt învățătura Bisericii se axează mult pe aceste științe, dar credincioșii nu au access încă la această înțelegere superioară a credinței, nefiindu-le încă explicate conceptele „superioare”, legate de știință.
- În capitolul „Războiul nevăzut”, pagina 153, găsim detalii despre „construcția psiho-fizică a omului, în ansamblul ei, e de un mecanism și inter-relație extrem de complicate. […] În creier funcționează un centru de cenzură […] capabil să aprobe sau să frâneze […] ia mai presus de acestea sosesc aci și directivele conștiinței.” Pe scurt, aceste divagații largi, induc ideea că biologia este importantă în credință, prin accentul pus pe explicațiile biologice, și promovează un mod eronat de a explica relația har-suflet-biologie, fiind o erezie nouă, specifică autorului, în care acesta încearcă o teorie proprie de explicare a relației har-suflet-biologie. Divagațiile duc credincioșii într-o direcție greșită, cu un accent puternic pe biologie și mecanismele biologice, distrăgând atenția de la lucrarea divină și de ajutorul lui Dumnezeu prin har.
- Textul lucrării are un limbaj greoi, un stil foarte greu de citit, nefiind pretabil unor cititori simpli, nefiind pretabil credincioșilor Bisericii. Textul lucrării este dificil de înțeles. Pentru a se înțelege ceva dintr-un capitol acesta trebuie parcurs de mai multe ori, capitolele fiind prezentate într-o manieră simbolică, prea pe scurt, neînțelegându-se ce se vrea din fiecare capitol. De exemplu, capitolul 2, „Învățăturile regilor”, este în mare despre spovedanie, prezentându-l pe împăratul David, apoi datoria acestuia, fiind deosebit de dificil de înțeles, discuția despre taina spovedaniei fiind abordată confuz și greșit. Nu este un text și o prezentare corectă a unei teme religioase.
- Pe scurt, lucrarea este confuză, cu erori, cu 20-30% din conținut reprezentat de divagații și filosofări interpolate greșit în teme dogmatice, cu o prezentarea dificilă a unor concepte ortodoxe, cu deviații largi în diferite subiecte, cu aducerea în spectrul discuției Bisericii a teme greșite, într-o manieră incorectă. Lucrarea rătăcește credincioșii de la Ortodoxie. Nu este o lucrare care să poată să fie pusă la dispoziție credincioșilor Bisericii. Nu a fost analizată la nivel de stil teologic, la nivel de proprietate a mesajului teologic, ci este promovată doar datorită aurei celui care a scris-o, nefiind însă o lucrare care să fie expusă credincioșilor Bisericii. Este o lucrare de căutare personală a autorului, nu este o lucrare de maturitate teologică, să poată să fie expusă tuturor credincioșilor Bisericii. Fiind scrisă între 1940-1948, imediat cum a intrat în mănăstire, dar și după terminarea facultății de teologie, ne arată că A. Boca a încercat să își sedimenteze cunoștințele teologice, producând o lucrare insuficientă pentru a putea fi expusă credincioșilor, nefiind o lucrare de maturitate teologică, fiind doar o căutare personală pe diferite subiecte.
-
- De ce ereziile acestuia trebuie asumate ca erori legitime. Arsenie Boca nu poate fi scuzat pentru această repetare și persistență în erezie
Contexul în care au fost emise aceste învațături este esențial, pentru că arată modul în care trebuie să le privim, ca erezie sau ca erori nevinovate, care pot fi scuzate. Zeci de ani, în mijlocul Bisericii, înconjurat de duhovnici, de teologi și ierarhi, A. Boca a lucrat toate acestea. Nu pot fi scuzate aceste erezii, fiind lucrate în mijlocul Bisericii, timp de o viață.
Arsenie Boca a scris, a pictat Drăgănescu, a lucrat toate acestea în mijlocul Bisericii. Se vede continuu un apel de la duhovnici și părinții Bisericii (părintele Ilie Cleopa), de la teologii Bisericii (părintele Dumitru Stăniloae), de la ierarhii de la Patriarhie (ierarhul care l-a povățuit la Drăgănescu) să se îndreptate. A. Boca a pictat Drăgănescu la 30 de kilometri de București, cărțile scrise de acesta au fost lucrate fără povățuire.
Ce îl acuză pe Arsenie Boca în aceste erori, este aroganța sa continuă, este sfidarea sa cumplită și continuă cu care i-a tratat pe cei din jurul său care au încercat să-l povățuiască. Pe ierarhul Patriarhiei l-a trimis la plimbare când a încercat să-l povățuiască, nefiind capabil de un minim dialog cu acesta, pe părintele Ilie Cleopa l-a trimis la plimbare spunându-i că „ne înveți pe noi călugăria moldovene”, pe părintele Stăniloae nu a vrut să îl mai vadă când i-a atras atenția că nu este bună orânduiala de sine și dorința de a face o mănăstire de maici. A. Boca nu accepta să fie învățat de alții, era tipul învățătorului superior altora. Această superioritate, aroganță și sfidare văzute continuu la acesta, față de cei care au încercat să îl povățuiască, incapacitatea de a avea un dialog cu aceștia, este ceea ce îl acuză și condamnă pe A. Boca în toate aceste lucruri.
- Lucrările în care aceste erezii au fost dezvăluite deplin și în care găsim fundamentări largi pentru ereziile acestuia
Pe larg, lista ereziilor promovate de Arsenie Boca, poate fi găsită în lucrările:
-
-
- Articolul online „Învățăturile eretice scrise ale Părintelui Arsenie Boca”[9], articol care enumeră pe scurt ereziile acestuia.
- Lucrări precum: „Învățăturile schismatice și eretice ale părintelui Arsenie Boca, în lumina Sfinților Părinți”[10], „Grozăviile neasemănate de la Drăgănescu, în lumina Sfinților Părinți, pe scurt”[11], „Înșelarea Părintelui Arsenie Boca și falsele lui minuni, în lumina Sfinților Părinți”[12], „Erezii din Cărarea Împărăției”[13], „Erezii din Cuvinte Vii”[14], dar și în toate lucrările găsite pe site-ul Adevărul despre Părintele Arsenie Boca[15].
- Alte lucrări precum volumul, „De ce Biserica Ortodoxă nu îl poate canoniza pe Arsenie Boca”, lucrarea părintelui Anițulesei Gheorghe „Fenomenul Arsenie Boca”, lucrarea „Ieromonahul Arsenie Boca, între adevăr și legendă”, dar și articolul „Mândrie și erezie”, din revista Icoana din Adânc, lucrări și articole care tratează pe larg acestă listă de erezii găsită la Arsenie Boca.
-
Primele lucrări menționate sunt studii online, făcute „de un grup de clerici și mireni, iconari și teologi, monahi și preoți, din țară și de peste hotare (chiar și de la Sfântul Munte), cu blagoslovenie arhierească, din râvnă pentru adevăr și discernământ. S-a făcut în timp îndelungat, prin cercetarea amănunțită a mărturiilor ucenicilor, scrierilor și picturilor Părintelui Arsenie Boca, și a manifestărilor contemporane în jurul sfinției sale, dorindu-se a se evita superficialitatea în tratarea unui fenomen atât de complex și delicat, fierbinte pentru mințile Ortodocșilor Români de azi.”, după cum găsim menționat în aceste volume. Acestea sunt doar câteva dintre volumele produse de acest grup de teologi, informația existentă pe acest subiect fiind deosebit de largă.
B. Pentru lista impedimentelor de canonizare, pentru care nu a fost canonizat până acum, găsim condiții de fond, pentru care nu poate fi canonizat:
-
-
- Erezii, după cum sunt menționate anterior
- Mărturisire eretică de credință, după cum vedem la Drăgănescu
- Viață incorectă, trăind viața ca un mirean, deși a fost monah. A renunțat la viața și voturile monahale, s-a lepădat de monahism.
- Denaturarea spiritualității ortodoxe, prin mărturia vieții acestuia, care este un amalgam de erezie, abateri, duritate, căderi, nepocăință, aroganță și sfidare față de Biserică, dar și față de cei din jur. Mărturia vieții acestuia, care este al doilea capitol al învățăturii transmise de Arsenie Boca Bisericii, este o mărturie care ne arată o cădere groaznică, o lepădare de Biserică, o sfidare și rupere continuă de duhovnicii Bisericii, de teologi și de ierarhi.
- Nu poate fi pus ca exemplu pentru Biserică, nu poate fi normată și adoptată la nivelul întregii Biserici această experiență.
-
Atributul de „Ortodoxie neîndoielnică”[16], fundamentul discuției despre canonizare, este un atribut care spune în mare că experiența propusă Bisericii prin acest sfânt trebuie să păstreze intactă învățătura și spiritualitatea ortodoxă dar și să transmită întregii Bisericii această spiritualitate, în integralitatea sa. Ce spune în mare acest atribut este că trebuie regăsită, preluată și transmisă integral o învățătură care să cuprindă autentic și nu alterat întreaga spiritualitate ortodoxă. Formularea scurtă „Ortodoxie neîndoielnică” se referă la calea asumată de Biserică prin această canonizare, care trebuie să fie o cale identică celei ortodoxe și să nu ducă în altă parte.
Prin experiența A. Boca putem spune fără îndoială că ajungem doar într-o experiență de tip „Drăgănescu”, într-o realitate alterată a Bisericii, cu erezie, neascultare, aroganță, sfidare, în rupere de Biserică, în exact ce a trăit A. Boca toată viața, fără să se pocăiască.
De aceea, aceste liste de erezii și de impedimente, sunt baza discuției despre de ce teologic A. Boca nu a fost canonizat atâta timp, de ce a existat o atât de mare ezitare pentru canonizarea acestuia în tot acest timp. Acestea sunt probleme teologice ale acestui compromis de credință săvârșit în această canonizare. Acestea fac parte din discuția paralelă, neoficială, care a însoțit în permanență această canonizare. Asta s-a discutat în fundal despre Arsenie Boca deși instituțional s-a evitat comunicarea publică a acestor probleme. Aceste „probleme” s-a evitat instituțional să fie comunicate, pentru a nu tulbura credincioșii, pentru a ține departe credincioșii Bisericii de astfel de discuții.
8 Martie 2025,
Doru Nastasă
[1] Doru Nastasă, De ce Biserica Ortodoxă nu îl poate canoniza pe Arsenie Boca, Ediția a II-a, Editura Smart Publishing, București, 2024, p. 232.
[2] Părintele Arsenie Boca, Cuvinte vii, Ed. Charisma, Deva, 2006, p. 50.
[3] PS Daniil Stoenescu, episcop locțiitor al Daciei Felix, Părintele Arsenie: omul îmbrăcat în haină de in și îngerul cu cădelniță de aur, Ed. Charisma, Deva, 2009, p. 276.
[4] [4] PS Daniil Stoenescu, episcop locțiitor al Daciei Felix, Părintele Arsenie: omul îmbrăcat în haină …, p. 5.
[5] Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăției, Ed. Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, 2003, p. 145.
[6] Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăției, p. 145.
[7] Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăției, p. 33.
[8] https://ro.wikisource.org/wiki/Crezul_greco-catolic.
[9] https://888adevarul8despre8arsenieboca8.wordpress.com/dreptul-canonic-ortodox/a-despre-ortodoxia-neindoielnica-a-credintei-celui-despre-care-se-trateaza/f-invataturile-eretice-scrise-ale-parintelui-arsenie-boca/.
[10] https://888adevarul8despre8arsenieboca8.wordpress.com/wp-content/uploads/2016/03/invataturile-schismatice-si-eretice-ale-parintelui-arsenie-boca-in-lumina-sfintilor-parinti1.pdf.
[11] https://888adevarul8despre8arsenieboca8.wordpress.com/wp-content/uploads/2016/03/grozaviile-neasemanate-de-la-draganescu-in-lumina-sfintilor-parinti-pe-scurt1.pdf.
[12] https://888adevarul8despre8arsenieboca8.wordpress.com/wp-content/uploads/2016/03/inselarea-parintelui-arsenie-boca-si-falsele-lui-minuni-in-lumina-sfintilor-parinti1.pdf.
[13] https://888adevarul8despre8arsenieboca8.wordpress.com/dreptul-canonic-ortodox/a-despre-ortodoxia-neindoielnica-a-credintei-celui-despre-care-se-trateaza/j-erezii-din-cararea-imparatiei/.
[14] https://888adevarul8despre8arsenieboca8.wordpress.com/dreptul-canonic-ortodox/a-despre-ortodoxia-neindoielnica-a-credintei-celui-despre-care-se-trateaza/k-erezii-din-cuvinte-vii/.
[15] https://888adevarul8despre8arsenieboca8.wordpress.com/.
[16] A se vedea articolul „Dreptul Canonic Ortodox”, unde se găsește prezentată această listă, la adresa https://888adevarul8despre8arsenieboca8.wordpress.com/dreptul-canonic-ortodox/.