[10] Canonizare prin propagandă editorială unică în istoria Bisericii. Peste 50 de cărți și peste 1 milion de unități tipărite pentru crearea sfântului A. Boca. Progandă vs. evlavie populară. Nu poporul, ci editurile l-au creat pe A. Boca. Explicația cozilor de la Prislop, în acest volum de cărți publicate

Credincioșii trebuie să înțeleagă cum de avem această ascensiune fulminantă a lui Arsenie Boca și de ce astăzi întreaga Biserică vorbește numai despre acesta. „Succesul” acestei realizări nu este nicidecum poporul dreptcredincios ci un management editorial excepțional de bine pus la punct, organizat, concentrat în jurul mitropoliei Ardealului.

Începând cu anii 2.000, a început o campanie excepțional de puternică în presă și media pentru promovarea lui Arsenie Boca. După moartea marilor părinți și duhovnici ai Bisericii, care îl contestau și care blocau orice discuție despre canonizarea acestuia, a început această campanie, pe mai multe planuri.

Editorial, s-au publicat cărți pentru acesta într-un volum nemaiîntâlnit în Ortodoxie. Iar acest volum de cărți și prezența în mass-media, a generat ce vedem astăzi, obsesia pentru Arsenie Boca, acest curent arsenist, un nou Maglavit în Biserică. Pentru a vedea dimensiunea editorială o să adaug la sfârșit din lista de volume pe care eu personal le am, pentru a se înțelege cine și cum l-a crescut pe A. Boca în Ortodoxie.

Pe scurt, pentru Arsenie Boca s-au publicat între 2004-2009 un set inițial de 4-5 broșuri, pe baza cărora s-a dezvoltat acest mit. Pe baza acestora s-a construit și dezvoltat mitul Boca, cultul personalității, apărând lucrări în 4 dimensiuni:

      1. Lucrări inițiale 4-5, axate creat volume cu un amalgam de informații, mărturii, bazate pe cultul personalității, diferite „minuni” și emotivitate religioasă
      2. Cultul personalității, peste 20 de lucrări
      3. Colaje din A. Boca, peste 20 de lucrări, conținând diferite adaptări și procesări ale învățăturii lui A. Boca
      4. Alte lucrări.

Imaginea lui Arsenie Boca a fost construită în două dimensiuni, personalitate și „sfințenie”. Astăzi de fapt nu este canonizat un „sfânt”, ci o personalitate, pe care Ardealul a considerat-o importantă în parcursul său bisericesc.

Literatura produsă pentru A. Boca se vede cum a fost construită, fiind făcută să fie create lucrări, cu cât mai mult pentru acesta cu atât mai bine, pentru a justifica un dosar de canonizare. Se vede clar intenția din spatele acestei literaturi, prin conținutul multor cărți, orientată mult pe cultul personalității, supraaccentuând puterea și carisma acestuia, iar apoi menționând din diferitele „minuni” ale acestuia.

„Minunile” acestuia cuprind o diversitate largă de fenomene și manifestări, în care putem menționa frecvent plânsete, vederi de luminițe, închipuiri că este Sf. Ioan Botezătorul și altele asemenea. Este un amalgam de superstiții, iluzii, închipuiri, amăgiri, profeții venite cu siguranță din practica ocultistă și hipnotistă a acestuia (A. Boca fiind un practicand de hipnoză, prin care mulți „profeți” obțin în transă „profeții”), un amalgam de levitații, dispariții din Biserică, ieșiri din lanțuri, apariții in diferite locuri, în mare închipuiri precum cea recentă, de la canonizarea acestuia. Sunt o experiență cu totul diferită de spiritualitatea și mistica ortodoxă autentică.

Volumele acestea evită și nu discută poziția istorică a marilor duhovnici și părinți ai Bisericii, fiind făcute prin omisiune gravă de informație. Pe scurt, această literatură încurcă deplin credincioșii ortodocși din calea mântuirii, propunând o experiență confuză, ambiguă, greșită, cu privire la spiritualitatea ortodoxă.

Pe această literatură A. Boca a crescut în Biserică, până a ajuns unde este astăzi. Dacă pentru fiecare carte tipărită socotim  că s-a publicat un tiraj de 20.000 de volume, atunci vedem că pentru A. Boca în Ortodoxia românească au ajuns 1.000.000 de volume. Aceasta este explicația „sfințeniei” lui A. Boca, dar și a cozilor de la Prislop.

Acestea toate trebuie menționate, iar credincioșii au nevoie să fie informați, pentru a nu fi subiecții unui fenomen amplu de propagandă coordonată, fiind vorba de câteva edituri care au produs aceste cărți, centrate în jurul mitropoliei Ardealului.

Calitatea cărților și a materialului teologic pentru A. Boca nu este una bună, potrivită pentru a fi distribuită în teologie. În acest sens este de atras atenția că acestea nu sunt susținute teologic de nume de rezonanță teologică, fiind problematice – lucru care se poate verifica imediat. Nu au susținere teologică largă, având probleme și fiind greșit gândite.  Nu sunt potrivite pentru exercițiul teologic al Bisericii și ar trebui evitate, călăuzind greșit Biserica și credincioșii în discuția despre Biserică și mântuire. Cărțile au priză mare la diferite mase care nu înțeleg fenomenul Arsenie Boca, nicidecum la teologi.

În acest sens aș aduce ca un contraexemplu cartea Sfântului Ilie Cleopa, „Învățătură de credință ortodoxă”, publicată în cel puțin 4 ediții, între 1980 si 2000, în zeci de mii de exemplare, cu o recomandare și o prefață de la Sfântul Dumitru Stăniloae, cu un cuvânt înainte din partea preasfințitului Bartolomeu Anania, cu alte mențiuni din partea părintelui Ioanichie Bălan. Volumele lui A. Boca nu au niciun gir teologic, fiind un fel de literatură teologică evitată de teologi, bună doar pentru mase, pentru încântarea acestora.

Volumele sunt făcute pentru a justifica o canonizare și un entuziasm popular pentru Boca. La asta te uiți în primul rând la aceste cărți, la girul teologic. Arsenie Boca a fost contemporan cu teologii și duhovnicii Bisericii și nu a avut girul acestora. Din păcate nu găsim acest gir teologic din partea unor nume mari din teologie, ci din contra, sunt foarte mulți teologi care îi condamna lucrările. Pe scurt, tot ce s-a produs pentru A. Boca nu are acest gir teologic mult necesar, așa cum se invocă pentru un „mare sfânt”, cum se propune în canonizarea acestuia.

A. Boca este o bulă mediatică, produsă în Ortodoxie, nu este un fenomen spiritual ortodox sănătos, să fi trecut prin filtrul teologic și spiritual al Ortodoxiei. A fost produs cumva în spatele privirilor Bisericii, cu binecuvântări date pe fugă, pe lucrări făcute să se adune ceva pentru „sfânt”. Lucrările sunt un fel de compilație generală, în care fiecare entuziast a zis să producă ceva.

Literatura produsă pentru A. Boca este o masă teologică amorfă, incoerentă, cu de toate, pentru a promova o personalitate. Această literatură este un fenomen teologic unic în Ortodoxie, în care s-a produs teologie ca să se producă, ceva din care nu mai înțelegi nimic, într-un entuziasm teologic general, de mase care s-au apucat peste noapte de teologie urmând îndemnul sfântului de entuziasm dar și exemplul celorlalți care au produs teologie, literatură care induce deplin în eroare credincioșii cu privire la esența experienței ortodoxe. Am putea numi acest fenomen teologie populară, în care fiecare din Biserică a devenit teolog peste noapte, pentru a scrie pentru „sfânt”. Fotografiile sunt relevante cu privire la maniera în care s-au produs lucrări pentru Boca, formatul și calitatea acestora.

Este o diferență uriașă între ce s-a produs pt A. Boca și ce s-a produs pentru Sfântul Ilie Cleopa, rezultatul muncii acestuia (aceasta conținând predici și învățături ale acestuia), nu compilații produse pentru acesta. Și aici trebuie să facem diferența între exagerare și exaltare religioasă și discernământ teologic, între o construcție religioasă greșită, populism teologic și discernământ teologic.

Aici facem diferența între populism teologic și calitate-discernământ teologic. Boca este canonizat pe baza acestui populism teologic nu pe baza unui discernămân teologic. Boca a fost canonizat pentru că a fost „mai popular”, pentru popularitate, dar și pentru populism, pentru a face pe plac mulțimilor, după cum se vede și în literatura produsă pentru el. Acesta este argumentul canonizării, a avut priză bună la credincioși.

Mai jos adaug o parte din lista de volume la care am avut acces în această discuție, lista fiind cu mult mai mare decât ce este menționat mai jos.

8 Februarie 2025,

Doru Nastasă

Bibliografie produsă pentru Arsenie Boca, în ordinea binecuvântării arhierești și a anului de apariție:

  1. Apare cu binecuvântarea ÎPS Dr. Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului, Ediție îngrijită de Ioan Cișmileanu, Alte mărturii despre Părintele Arsenie Boca, 3, Ediție reviziuită, Editura Agaton, Făgăraș, 2008
  2. Apare cu binecuvântarea ÎPS Dr. Laurențiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, Ediție îngrijită de Natalia Corlean, Părintele Arsenie Boca, o viață închinată schimbării vieții noastre, Ediția a II-a, revizuită, Editura Agaton, Făgăraș, 2012
  3. Apare cu binecuvântarea ÎPS Dr. Laurențiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, Părintele Arsenie Boca. Marele examen, Un manuscris al Maicii Magdalena Ivan (Mănăstirea Tismana), Editura Agnos, Sibiu, 2014
  4. Apare cu binecuvântarea ÎPS Dr. Laurențiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, Volum coordona de Romeo Petrașciuc, Fiți îngăduitori cu neputințele oamenilor, Ediția a II-a, Editura Agnos, Sibiu, 2015
  5. Apare cu binecuvântarea ÎPS Dr. Laurențiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, Cornel Todeasă, Pr. Dr, Așa l-am cunoscut pe Părintele Arsenie, Sfântul Ardealului, Amintiri, Deslușiri, Lecturi, Editura Andreiana, Sibiu, 2019
  6. Apare cu binecuvântarea ÎPS Dr. Laurențiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, Sergiu Ciocârlan, Chipul cuviosului Părinte Arsenie Boca. Premisele unei dezbateri pentru canonizare, Editura Andreiana, Sibiu, 2021
  7. Apare cu binecuvântarea ÎPS Dr. Laurențiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, Mitropolia Ardealului, Arhiepiscopia Sibiului, Învățături ale Părintelui Arsenie Boca pentru fiecare zi, Editura Andreiana, Sibiu, 2024
  8. Tipărită cu binecuvântarea Preasfințitului Calinic, Episcopul Argeșului, Conținut adunat de Părintele Arhimandrit Serafim Popescu, Din învățăturile Părintelui Arsenie Boca, Ucigașa cetate, Editura Credința strămoșească, 2002
  9. Tipărită cu binecuvântarea Preasfințitului Calinic, Episcopul Argeșului, Conținut adunat de Părintele Arhimandrit Serafim Popescu, Din învățăturile Părintelui Arsenie Boca, Rostul încercărilor, Editura Credința strămoșească, 2004
  10. Apare cu binecuvântarea PS. Părinte Andrei Episcopul Covasnei și Harghitei, Daniel Întuneric, Părintele Arsenie Boca, De la Vața de Sus spre Prislop, Scurtă biografie, Editura Agaton, Făgăraș, 2004
  11. Tipărită cu binecuvântarea Prea Sfințitului Dr. Daniil Stoenescu, Părintele Arsenie Boca, Biserica de la Drăgănescu, Capela sixtină a Ortodoxiei românești, Deva, 20005
  12. Tipărită cu binecuvântarea Preasfințitului Calinic, Episcopul Argeșului, Conținut adunat de Părintele Arhimandrit Serafim Popescu, Din învățăturile Părintelui Arsenie Boca, Despre durerile oamenilor, Vol. 5, Ateism și creștinism, Editura Credința strămoșească, 2006
  13. Tipărită cu binecuvântarea Prea Sfințitului Dr. Tiomtei Seviciu, Episcopul Aradului și Hunedoarei, Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăției, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, 2006
  14. Tipărită cu binecuvântarea Prea Sfințitului Dr. Daniil Stoenescu, Părintele Arsenie Boca, Cuvinte vii, Editura Charisma, Deva, 2006
  15. Tipărită cu binecuvântarea Preasfințitului Calinic, Episcopul Argeșului, Conținut adunat de Părintele Arhimandrit Serafim Popescu, Din învățăturile Părintelui Arsenie Boca, Mărgăritare duhovnicești, Ediția a II-a revizuită, Editura Credința strămoșească, 2008
  16. Tipărită cu binecuvântarea Preasfințitului Calinic, Episcopul Argeșului, Conținut adunat de Părintele Arhimandrit Serafim Popescu, Din învățăturile Părintelui Arsenie Boca, Tinerii, Familia și compii născuți în lanțuri, Ediția a II-a revizuită și îmbunătățită, Editura Credința strămoșească, 2008
  17. Tipărită cu binecuvântarea Prea Sfințitului Calinic, Episcopul Argeșului, Pr. Nicolae Streza, Mărturii despre Părintele Arsenie, Editura Credința strămoșească, 2009.
  18. Apare cu binecuvântarea Preasfințitului Calinic, Episcopul Argeșului, Ieromonahul Teognost, Din învățăturile Părintelui Arsenie Boca, Despre îndumnezeirea omului prin Har, Volumul I, Editura Credința strămoșească, 2005
  19. Apare cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Gurie, Episcopul Devei și Hunedoarei, Învățături ale Părintelui Arsenie Boca, 1, Editura Episcopiei Devei și Hunedoarei, Deva, 2013
  20. Apare cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Gurie, Episcopul Devei și Hunedoarei, Învățături ale Părintelui Arsenie Boca, 2, Editura Episcopiei Devei și Hunedoarei, Deva, 2014
  21. Apare cu binecuvântarea Bartolomeu al Clujului, Dan Lucinescu, Părintele Arsenie Boca un sfânt al zilelor noastre, Editura Babel, 2014
  22. Prefață de Daniil, Episcop-locțiitor al Daciei Felix, Ediție îngrijită de Natalia Corlean, Vreau să schimb lacrimile voastre în bucurie, Antologie de cuvinte duhovnicești ale Părintelui Arsenie Boca, Editura Agaton, Făgăraș, 2014
  23. Tipărită cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Dr. Gurie Episcopul Devei și Hunedoarei, Părintele Arsenie Boca, Practica vieții monahale, Editura Charisma, Deva, 2019
  24. Apare cu binecuvântarea PS. Dr. Daniil Stoenescu, Florin Duțu, Părintele Arsenie Boca – o Biografie, Ediția a III-a revizuită și adăugită, Editura Floare Albă de Colț, București, 2019
  25. Apare cu binecuvântarea ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Sergiu Ciocârlan, Calea pocăinței lăuntrice în viața și scrierile Cuviosului Părinte Arsenie Boca, Editura Doxologia, Iași, 2022
  26. Ediție îngrijită de Ioan Cișmileanu, Mărturii din Țara Făgărașului despre Părintele Arsenie Boca, Editura Agaton, Făgăraș, 2004
  27. Ediție îngrijită de Ioan Cișmileanu, Noi mărturii despre Părintele Arsenie Boca, 2, Ediție reviziuită, Editura Agaton, Făgăraș, 2005
  28. Pravila albă. Sfaturi pentru cei căsătoriți, Editura Agaton, Făgăraș, 2006
  29. Părintele Arsenie Boca, Lupta duhovnicească cu lumea, trupul și diavolul, Editura Agaton, Făgăraș, 2009.
  30. Arsenie Boca, Ieromonah, Ridicarea căsătoriei la înălțimea de Taină, Ediția a II-a îmbunătățită, Editura Agaton, Făgăraș, 2009
  31. Ediție îngrijită de Natalia Corlean, Părintele Arsenie Boca, un om mai presus de oameni, Editura Agaton, Făgăraș, 2011
  32. Ediție îngrijită de Vlad Herman, De dincolo am să vă ajut mai mult! Mărturii despre Părintele Arsenie Boca, Editura Agaton, Făgăraș, 2014

(Alte volume)

  1. Florin Duțu, Drd., Părintele Arsenie Boca la Mănăstirea Prislop în epoca torționarilor comuniști, Ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura Floare Albă de Colț, București, 2015
  2. Florin Duțu, Viața Părintele Arsenie Boca de la Prislop, Ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura Floare Albă de Colț, București, 2016
  3. Florin Duțu, Părintele Arsenie Boca Pictor Bisericesc la Drăgănescu, Editura Floare Albă de Colț, București, 2017
  4. Maria Ballasch, Helmut Roth, Ekaterina Roth, Părintele Arsenie Boca, Chemarea la Înviere, Editura Accent Print, 2019
  5. Florin Duțu, Părintele și Pictorul Bisericesc Arsenie Boca (1910-1989), Monografie, Teză de doctorat, Editura Floare Albă de Colț, București, 2021
  6. Colectiv redacțional, Părintele Arsenie Boca, Darul lui Dumnezeu pentru poporul care strigă, Editura Cristimpuri, 2013
  7. Altfel despre arta părintelui Arsenie Boca, în convorbiri realizate cu Marius Vasileanu, Editura Școala Ardealană, Cluj-Napoca, 2019
  8. Volum îngrijit de Dan Alecu, Din învățăturile Părintelui Arsenie Boca, Meteor Press, 2015
  9. Volum îngrijit de Dan Alecu, Părintele Arsenie Boca, Despre nevoința în închisoare, Meteor Press, 2015
  10. Părintele Arsenie Boca, Mărturia părintelui Pantelimon, Editura Cristimpuri, 2011
  11. Preot Petru Vamvulescu, Părintele Arsenie Boca, Mărturia mea, Arad, 2012
  12. Părintele Arsenie Boca, mare îndrumător de suflete din secolul XX, O sinteză a gândirii Părintelui Arsenie în 800 de capete, Cluj Napoca, 2002
  13. Preotul Ioan Peană, Părintele Arsenie Boca, Duhovnicul de taină, Editura Accent Print, 2014
  14. Semințe duhovnicești, Un caiet al Părintelui Arsenie Boca, Editura Lumea credinței, Bucureștim 2012
  15. Preotul Ioan Sofonea, Am auzit un sfânt vorbind, Părintele Arsenie Boca, Editura Accent Print, 2013
  16. Părintele Arsenie Boca, Misiunea în Ardeal, Manuscris inedit, Editura Floare albă de colț, București, 2017
  17. Va lua țara foc din Prislop, Editura Fundația Creștină Părintele Arsenie Boca, 2016
  18. Părintele Arsenie Boca ne cheamă la el. Mărturii de la Prislop, Editura Ortodoxia, 2014
  19. Petrescu Oțel, Aspazia, Adusu-mi-am aminte. Ediția a doua, Fundația Creștină Părintele Arsenie Boca, 2016.

Diferite resurse online:

  1. ÎPS Laurențiu Streza Despre Părintele Arsenie Boca, https://www.youtube.com/watch?v=E3jvkRLdaT8
  2. ÎPS Laurențiu Streza, Părintele Arsenie Boca – omul lui Dumnezeu 25.11.2021, https://www.youtube.com/watch?v=GVfzkZMADN4
  3. ÎPS Laurențiu Streza, Mărturii despre Părintele Arsenie Boca, https://www.youtube.com/watch?v=i-rL2s40oco
  4. ÎPS Laurențiu Streza, Să înlăturăm din inima noastră frica | Până la canonizare, facem parastas, https://www.youtube.com/watch?v=AHFb7rL1jEs&t=24s
  5. ÎPS Serafim Joantă, Interviu despre Părintele Arsenie Boca, Părintele Arsenie Boca este un caz unic în toată istoria Bisericii noastre (Nürnberg, 2012), https://mitropolia-ro.de/interviu-despre-parintele-arsenie-boca/, interviu unde se analizează sfințenia lui Arsenie Boca pe baza cozilor de la Prislop

Mai multe referințe bibliografice pot fi găsite în volumul „De ce Biserica Ortodoxă nu îl poate canoniza pe Arsenie Boca”.

[9] Conflictul de interese definitoriu pentru această canonizare. Paradigmele canonizării: adevăr vs. forță instituțională. Schimbarea mitropolitului Laurențiu Streza din funcția de președinte al comisiei de canonizare. Adevărata teologie pentru A. Boca

În această canonizare se vede de departe un conflict de interese major, care a afectat discuția. Președintele comisiei de canonizare, mitropolitul Laurențiu Streza, este fiul duhovnicesc al lui Arsenie Boca și în același timp ocupă una din cele mai importante poziții în această discuție, poziția de președinte al comisiei de canonizare. Aici trebuie să ne uităm cu mare atenție, la ce s-a întâmplat în această canonizare, legat de această poziție, care controlează în mare întreaga discuție despre canonizare.

În calitate de președinte al comisiei de canonizare, mitropolitul Laurențiu Streza avea de făcut următoarele lucruri:

    1. Să judece un dosar de înșelare, dosar istoric construit împotriva lui Arsenie Boca, în care au existat mai multe acuzații, de ocultism, erezie și înșelare.
    2. Să se asigure că dosarul de canonizare este alcătuit corect, că este conform învățăturii de credință ortodoxe.
    3. Să asigure o corectitudine generală dar și o imparțialitate a acestui proces.

Din păcate tot ce a făcut domnia sa a fost împotriva unei corectitudini a unui proces de canonizare. Procesul de canonizare al lui Arsenie Boca a fost profund viciat, pentru următoarele motive:

    1. Mitropolitul Ardealului a ajutat la depunerea dosarului de canonizare. A sprijinit publicarea de zeci de materiale pentru promovarea lui Arsenie Boca. Sunt foarte multe volume publicate cu binecuvântarea sa pentru promovarea lui Arsenie Boca, sunt enorm de multe volume publicate la edituri din jurul Ardealului. În paralel, există nenumărate materiale publicate online, în timp, de domnia sa, pentru promovarea acestuia. Timp de peste 20 de ani a fost un evanghelist al lui Arsenie Boca și a dovedit o antepronunțare anterioară dar și paralelă cu privire la acest caz. Este evident că nu putea din această poziție de antepronunțare să fie imparțial și să judece corect acest caz.
    2. Sunt enorm de multe probleme în procesul de canonizare care au afectat radical discuția:
      1. Există o listă foarte mare de martori oculari, cu care trebuia discutat. Sunt peste 30 de martori care trebuiau să fie audiați personal în această discuție. Nu a existat nici măcar o discuție cu aceștia.
      2. S-a izolat discuția într-un grup restrâns iar discuția a fost ferită de Biserică.
      3. S-au colectat „mărturii” DOAR favorabile, fiind influențat într-o anumită direcție procesul de canonizare.
      4. Pentru dosarul de înșelare nu a existat un sprijin autentic pentru o clarificare a acestuia și doar s-a așteptat să treacă timpul, pentru ca mulți din martorii împotriva lui A. Boca să moară.
      5. Boca a fost judecat pentru ocultism, erezie și înșelare chiar de fiul său duhovnicesc, mitropolitul Laurențiu Streza.

În tot acest timp al ultimilor 20 de ani mitropolitul Laurențiu Streza a fost părtinitor în această discuție și este clar că această părtinire a fost definitorie pentru acest traseu instituțional al discuției.

Poziția de canonizare  a lui A. Boca, a fost susținută excesiv, în timp, chiar de către mitropolitul Laurențiu Streza, după cum se vede în nenumăratele acte desfășurate în timp. Tot ce a facut în ultimii 20 de ani a fost să miște lucrurile în direcția canonizării.

Acest conflict de interese din această canonizare și poziția de forță instituțională existentă în această poziție pe care o deține sunt cele care au determinat cursul acestei discuții. Din această poziție s-a putut exercita în mai multe direcții presiuni, pentru eliminarea și blocarea discuției despre acuzațiile aduse lui A. Boca, oprirea discuției cu martorii, oprirea discutării teologiilor propuse din Biserică împotriva lui A. Boca, dar și promovarea excesivă a poziției de canonizare.

În paralel aș dori să discutăm și despre teologia existentă în Biserică împotriva canonizării, teologia dr. Victor Ardealeanu. Pentru a se vedea dimensiunea și amploarea teologiei dr. Victor Ardeleanu, menționez câteva repere:

Alături de această vastă teologie mai sunt multe lucrări în aceeași direcție, între care lucrarea personală „De ce Biserica Ortodoxă nu îl poate canoniza pe Arsenie Boca”, lucrarea părintelui Anițulesei Gheorghe, „Fenomenul Arsenie Boca”, lucrarea monahului Teodot Benevent, „Ierom. Arsenie Boca între adevăr și legendă” și articolul larg al dr. Ioan Gându din Revista Icoana din Adânc, „Mândrie și Erezie”, lucrări disponibile online la linkul: https://www.unitateaortodoxa.ro/de-ce-biserica-ortodoxa-nu-il-poate-canoniza-pe-arsenie-boca/.

Vorbim despre adevăr și forță instituțională în această canonizare, despre două paradigme care se confruntă. De aceasta adevărul nu va avea nicio șansă să fie discutat corect, până când mitropolitul Laurențiu Streza nu va fi eliberat din funcția din care a depus orice efort să miște lucrurile în propria direcție.

Este incorect față de Biserică să se discute adevărul de credință cu cineva care poate influența discuția într-o poziție atât de puternică. Sinodul Bisericii trebuia să se sesizeze încă de la începutul acestui demers și să schimbe președintele comisiei de canonizare cu cineva care poate răspunde imparțial acestei responsabilități, care a fost imparțial în toată această discuție.

Cât timp mitropolitul Laurentiu Streza este în poziția de președinte al comisiei de canonizare și în profund și critic conflict de interese, discuția despre teza împotriva lui Arsenie Boca nu are nicio șansă să fie discutată corect.

O teologie de această amploare, precum cea a dr. Victor Ardeleanu, nu va fi discutată niciodată în prezenta fiului duhovnicesc al lui Arsenie Boca, care trebuie să își judece părintele acuzat de multe ieșiri din limitele ortodoxe, după ce în paralel acesta s-a antepronunțat continuu, timp de peste 20 de ani, că este sfant.

Aici este blocajul acestei canonizări, în această personalitate așezată în cursul și destinul normal al vieții Bisericii, care oprește discuția în adevăr în Biserică. Acest blocaj instituțional instituit de mitropolitul Ardealului trebuie deblocat prin îndepărtarea acestuia din funcția de președinte al comisiei de canonizare și prin refacerea discuției de canonizare.

Pai dacă domnia sa publică în paralel zeci de cărți, apare în zeci de emisiuni și online și spune peste tot „canonizare”, cum să poată judeca în adevăr acest dosar când se antepronunță pe unde poate asupra acestuia? Judecarea lui A. Boca pentru ocultism, erezie și înșelare a fost făcută partinitor și de aici și rezultatul acestei canonizări.

Cu o fundamentare greșită, părtinitoare, fără ca teologia autentică să fi fost discutată, cu o suită de factori care au influențat într-o anumită direcție întreaga discuție, aceasta este povestea acestei canonizări. Aceasta este povestea pe care întreaga Biserică trebuie să o cunoască.

Întreaga Biserică trebuie să înțeleagă că această problemă și situație nu va putea fi discutată și clarificată cât timp mitropolitul Laurențiu Streze este în această poziție. Ca dovadă, avem o teologie vastă, de înaltă ținută teologică, publicată împotriva lui Arsenie Boca, teologie care nu a fost discutată. Cu peste 2500 de pagini publicate împotriva lui Arsenie Boca, cu peste 14 volume scrise împotriva acestuia, această canonizare este incorectă, cel mult iluzorie din punct de vedere teologic. Este o canonizare acceptată prin compromis, dar nu teologic. Teologia nu are de a face cu această canonizare.

Pai dacă tu l-ai pus pe fiul duhovnicesc în poziția de judecător al acestei situații, mai poate mișca cineva ceva în această discuție? Blocajul actual al întregii discuție vine din această poziție de unde s-au întâmplat toate legat de canonizare. Acolo a fost sediul central al influențării și coordonării forțării acestei canonizări. Acolo este problema și acolo trebuie rezolvată. Această canonizare a putut fi posibilă datorită unei probleme instituționale, problemă care trebuie rezolvată. În această problemă constă soluționarea autentică a acestei canonizări greșite, în schimbarea președintelui comisiei de canonizare și în reluarea discuțiilor de canonizare într-un cadru corect și cu toate informațiile în față, nu doar cu cele filtrate atent pentru canonizare.

Adevărul Bisericii stă în această teologie a dr. Victor Ardeleanu, o teologie exemplară pe acest subiect. Aceasta este teologia pe care trebuia să se facă dezbaterea teologică în acest caz.

8 Februarie 2025,

Doru Nastasă

[8] O pată pe obrazul Bisericii. Sinodul Bisericii minte Biserica. Decredibilizarea sinodalilor în această canonizare. Canonizarea lui A. Boca este doar un aranjament instituțional

O pată pe obrazul Bisericii. Așa este această canonizare. Tot ce se joacă acum în Biserică pentru Arsenie Boca este o piesă de teatru cu regie din Ardeal. Nu este o mișcare autentică a Bisericii. Sinodul știe că Arsenie Boca nu trebuie canonizat. Canonizarea lui Arsenie Boca a fost un fel de aranjament-troc pentru canonizările din 2024.

Am dori să amintim din nou de campaniile puternice media din presa, după 2.000, pentru Arsenie Boca, de campaniile online, dar și de ce cele peste 50 de cărți și 1 milion de volume produse pentru „promovarea sfântului”. Și asta ca să înțeleagă și credincioșii Bisericii că sunt spectatorii și actorii unui act bine regizat de instituție, acoperit sub un voal al „curăției și integrității Bisericii”, care în cazul acesta este murdărit deplin. Când ai acest voal de integritate sub care poți ascunde orice, îți este ușor să comunici și să faci astfel de gesturi.

Mai există conștiință în Sinod, în fața unui astfel de act incorect față de Biserică? Sau se joacă unitar această piesă de teatru și toți și-au asumat rolurile și s-au așezat la locurile lor și repetă textele scrise dinainte în instituție? Este interesant cum toți ierarhii au fost așezați la locurile lor și trebuie să stea până la sfârșitul piesei, deși știu deplin că scenariul și textul sunt incorecte. Este interesant cum toți ajung în aceeași oală, din cauza unor compromisuri și aranjamente făcute de unii. Și toți, de voie sau de nevoie, sunt puși să joace ce se emite în interiorul instituției. Și cei buni devin răi și condamnabili și sunt egali cu toți cei din istorie care au săvârșit aceste acte incorecte, pentru că participă și joacă această piesă. Până la urmă actul și participarea la act contează și aici se pare că toți sunt prezenți în partea de împlinire a actului.

În fața timpului și a dreptății istoriei (pentru că cerberul adevărului, timpul, nu va uita nedreptatea făcută Bisericii), rămâne întotdeauna cel care a luat atitudine, adică acest ierarh, Sfântul Marcu al Efesului, de la Ferrara-Florența. Iar restul rămân amestecați în mulțimile lui Boca, în mulțimi fără discernământ și care nu înțeleg decât de „luminițe, profeții, senzațional”.

„Marii” episcopi sunt astăzi doar pioni pe o tablă de șah, în care sunt mutați după cum cere interesul Bisericii. Fără cuvânt, fără putință de cuvânt, cu toată puterea anulată și fără relevanță. Marea înălțime a demnității de episcop este redusă la zero pe o tablă de șah în care sunt mutați, când ei ar trebui să fie cei care deci destinul Bisericii, când aceștia ar trebui să controleze destinul Bisericii doar în adevăr și doar se supun unui destin regizat. Astăzi valoarea unui episcop e redusă la nimic de un aranjament și cei mari sunt doar niște frunze luate de vânt, fără niciun fel de greutate în cuvânt.

Demnitatea și puterea funcției de episcop stă în controlarea acestui tip de decizii. Pentru că frumusețea episcopiei este că stă în fața adevărului și apără adevărul pentru toată comunitatea și nu se dă deoparte în gesturi de o lașitate istorică, amestecându-se cu masele inerte ale lui Boca, mase care nu înțeleg ce se întâmplă și care din disperare se adună la o coadă, poate primesc salvare. Un episcop ar trebui să fie un stâlp și nu o șipcă mutată și bătută undeva de cineva.

O viață de episcop are valoare pentru o unică decizie capitală a Bisericii luată corect undeva în astfel de circumstanțe. De asta sunt puși acolo, să lupte pentru adevăr și nu să fie funcționari. Cu astfel de decizii dai valoare vieții tale, nu cu o părută impresie de măreție venită dintr-o activitate de funcționar.

Viața episcopului are valoare întâi pentru că a apărat adevărul. Valoarea unui creștin este legată de adevăr și adevărul înmulțește însutit și înmiit valoarea fiecăruia, când ne ținem de el. Mai ales pentru episocopi, care au ca prim lucru în dreptul lor scris adevărul și care vor fi măsurați și răsplătiți pentru așa ceva. Episcopul e măsurat și se va înmulți cu plus sau minus tot ce a făcut legat de adevăr.

Episcopul ar trebui să fie primul luptător pentru adevărul Bisericii și nu primul care fuge sau care pune capul în jos când adevărul este compromis. Doar atât se mai poate astăzi la nivelul ierarhiei. Restul sunt povești vechi ale Bisericii, bune pentru vorbit la orele de teologie, precum viața Sfântului Marcu al Efesului. Sunt bune pentru încântarea creștinilor, dar nu sunt practice. Asta este soarta astăzi a celor mari, să pună capul în pământ. Curajul în fața compromisului este o poveste pentru credincioși, dar nepractică la fața locului, unde compromisul este mai practic atunci când soluția corectă nu este văzută și nu mai este susținută.

Asta a zis Sfântul Marcu al Efesului, să susținem întotdeauna soluția corectă: „fără compromisuri în materie de credință” – de la acesta avem această învățătură capitală în Biserică.

Nu punem Biserica pe căi greșite prin compromisuri. Nu pui în mijlocul Bisericii, în mijlocul drumului mântuirii, un indicator teologico-rutier în care să zici la dreapta, prin păpușoi și prin mlaștini, nu pui credincioșii în derivă să îi duci greșit și nu la mântuire. Astfel de indicatoare teologice, cu totul greșite, duc Biserica prin diferite mlaștini și fundături și abat credincioșii de la drumul lat și de la calea mântuirii. Iar pe acele cărări greșite pândește diavolul. De asta au și apărut astfel de indicatoare rutiere de tipul „veniți după mine, Hristos e aici, e mai bună calea asta”, indicatoare precum cele propuse pentru Arsenie Boca. De astfel de indicatoare teologico-rutiere așezate în drumul drept al mântuirii și al Bisericii trebuie să ne ferim și să ferim Biserica.

Toți sunteți una și la fel. Puneți capul în pământ domnilor episcopi și jucați în continuare această piesa de teatru în care este batjocorit adevărul. Apropo, în această piesă de teatru este batjocorit adevărul în primul rând, dar și cei 15 sfinți care au fost vrednici și demni de această cinste.

Unul îi strică pe toți. Așa s-a apărat credința strămoșească, au pus toți capul în pământ, au pus strămoșii capul jos la astfel de acte? Interesant este că avem în față acest exemplu de mărturisire a 15 sfinți, în timpuri grele, cu toții mai mult sau mai puțin trebuind să mărturisească credința în grele timpuri. Toți aceștia au făcut pușcărie, au fost schingiuiți și au suferit din greu pentru credință. Toți aceștia 15 au fost mărturisitori, pentru că toți au mărturisit în vremuri foarte grele credința.

Cât de mare este diferența și antiteza între cinstirea acestor 15 sfinți pentru actul mărturisirii și incapacitatea de mărtusirisire a adevărului din Sinod! În Sinod cine a mărturisit adevărul acestei canonizari? Cine mărturisește astăzi adevărul acestei canonizări? Astăzi nu mai avem mărturisitori ci spectatori la actul credinței. Cam așa se împarte întotdeauna acest eveniment al disputei adevărului: unii mărturisesc și unii privesc. De asta unii rămân în istorie și unii se disipează fără valoare în uitarea timpului.

Avem în față 15 exemple vii de mărturisire, din neamul românesc. Și astăzi toți privesc la actul mărturisii adus de aceștia și nu pot mișca un deget în situația similară pe care o avem în Biserică pentru un compromis în care e nevoie de mărturisire. Se merge înainte cu un compromis precum la Ferrara-Florența, în care pentru liniștirea unora au forțat Biserica într-o direcție greșită.

Mai există credință astăzi în Biserică sau aceasta e doar uitată undeva în istorie? Se pare că degeaba înveți credința, dacă în fața unor examene grele eșuezi, dacă la proba practică pici examenul credinței și al mărturisirii cu brio. Episcopii au de dat din când în când acest examen, precum și Sfântul Marcu al Efesului l-a dat. A fost singurul care l-a trecut într-un moment capital al istoriei Bisericii. Astazi nu a fost trecut de nimeni dintre acești sinodali în această situație.

Ca să îl cităm pe Sfântul Părinte Dumitru Stăniloae: „o dezamăgire profundă” acești sinodali, aceeași dezamăgire ca și pentru A. Boca. Nu sunt decât alți A. Boca, ucenici și următori ai acestuia, o dezamăgire pentru Biserică.

Canonizarea aceasta este o pată pe obrazul Bisericii. Decredibilizarea sinodalilor în această canonizare, prin maniera în care a fost făcută, este evidentă. Iar Sinodul Bisericii minte Biserica în această canonizare, ascunzând maniera în care a fost făcută, dar și incorectitudinea acesteia.

Aceștia care fac compromisuri să nu mai pronunțe numele Sfântului Marcu al Efesului. Nu sunt vednici să îl pomenească, fiind cei care au luptat cu acesta la Ferrara-Florența, în rândul acelora. Aceștia au urmat celor de la Ferrara-Florența în compromisul lor și sunt vrednici urmași ai acelora. Nicidecum nu sunt parte cu Sfântul Marcu al Efesului.

Da, e corect ce se spune în articol. Dar ai ce se faci? Așa pare să fie mentalitatea multora. Resemnarea nu este un răspuns bun – nu asta este soluția aici. Aceasta este o mentalitate greșită. Un act incorect trebuie corectat. Pui mâna și îndrepți. Pocăința învățată de Hristos trebuie aplicată de toți, mai ales pentru astfel de acte care definesc Biserica pentru următoarele zeci, sute de ani, pentru întregul destin al acesteia. În fața unor astfel de acte resemnarea nu este un răspuns. Astfel de acte trebuie corectate, indiferent de reținerile oricui. O falsă pudoare instituțională nu ajută cu nimic când în spate este un morman de gunoi care trebuie curățat – negarea gunoiului nu poate ascunde ce iese de acolo. Nu stai cu un indicator teologic rutier greșit în mijlocul drumului Bisericii. Trebuie luat de acolo și mutat.

Vrednic este? Foarte puțini.

8 Februarie 2025,

Doru Nastasă