A apărut o modă a canonizărilor pe bandă rulantă, în care se bonusează parcă a avea cât mai mulți sfinți canonizați, de parcă ar conta producția internă de sfinți a Bisericii. Mai are valoare în ochi credincioșilor un sfânt, dacă acest lucru este banalizat atât de tare încât se canonizează pe bandă rulantă, în grupuri uriașe, încât nu mai știi ce este acolo și care este valoarea individuală a fiecăruia? „Scarcity creates value”: raritatea creează distincție și valoare.
Astăzi distrugem instituția „sfântului” în aceste abordări de canonizare, în care credincioșii ajung să înțeleagă că sfântul e doar un oarecare, cu legături diverse cu credința, care a stat câțiva ani la închisoare și apoi a ajuns în calendar. Această abordare de banalizare a canonizărilor nu este sănătoasă pentru Biserică. Ar trebui o mare grijă în sublinierea fiecărei canonizări care ar trebui făcute cu mare acrivie și cu mare atenție, să fie înțelese corect de comunitate.
Canonizările au ajuns astăzi un banal act al Bisericii, fără valoare, în care credinciosul nici nu mai este interest de numele celui canonizat și asta printr-o practică excesivă, pentru dovedirea administrativă a instituției că „a canonizat mulți sfinți”.
Mai puțini sunt mai mulți în conștiința Bisericii. Mesajul transmis curent de institiție în acest șir nesfârșit de canonizări este unul simplu: credincioși la fel ca restul, care au stat în pușcărie, pentru că în graba de a face sfinți instituția nu a mai articulat corect în conștiința crednicioșilor ce a făcut fiecare dintre cei propuși. A avut loc o devalorizare largă a instituției sfântului ortodox printr-o practică excesivă. Ce e prea mult e prea mult. Dar nimeni nu mai observă asta.
Trebuie și discernământ și să înțelegi precis cum transmiți în fiecare act făcut un mesaj corect Bisericii. Astfel de valuri de canonizări par frumoase, fiind parte dintr-un triumfalism instituțional, dar banalizează în conștiința credincioșilor acest act. Mai bine zero canonizări la centenar și acestea făcute într-un firesc al vieții Bisericii, mai bine pus accent pe un act corect, decât pe un show triumfal. Este mai importantă pentru o canonizare să fie făcută individual, pentru a nu banaliza și pentru a atrage atenția asupra acestui act distinct, asupra importanței pentru Biserică, decât să se marcheze de către instituție că a mai pus câțiva sfinți în lista de sfinți.
Astfel de abordări banalizează toată instituția sfinților și a actului de canonizare, procedându-se incorect de către instituție. X-ulescu e sfântul 12 din listă. Frumoasă abordare. Valoarea lui pentru Biserică este că e al 12-lea în listă. În loc să se sublinieze individualitatea, unicitatea, importanța sa pentru Biserică, să înțeleagă Biserica ce e cu el, sfinții sunt propuși într-o listă, cumva pierzându-și identitatea într-o listă atât de mare, în care nu mai poți avea o identitate. E de discutat cum prioritățile instituției de promovare sunt mai importante decât un discernământ ortodox sănătos, în care mai puțin e mai mult.
Canonizați, canonizați, dar a înțeles Biserica ce e cu aceștia individual? Ce au înțeles credincioșii din aceasta? Că este bine să fii într-o listă? Modelul de sfințenie „pe listă”? Nu mai înțelege nimic Biserica din astfel de acte. Nu mai înțelege valoarea de model, de ce a fost pus acolo cel propus. Se pare că impusul administrativ instituțional șterge din discernământul teologic și duhovnicesc autentic ortodox și îl înlocuiește cu ceva ce nu este logică ortodoxă. Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Sfânta Maria Egipteanca, fiecare dintre aceștia sunt unici în Ortodoxie și aduc un mesaj unic. Biserica Ortodoxă subliniază această individualitate și model individual al fiecăruia.
O abordare sănătoasă asupra acestor acte era să nu fie acoperite de triumfalisme și evenimente de acest tip, precum un centenar instituțional, care este un eveniment important care trebuia legat de traseul Bisericii și nu încurcat cu diferite canonizări, pentru a nu se devia și disipa atenția Bisericii de la canonizare. O canonizare e un eveniment mai important decât un centenar. Mesajul transmis într-o canonizare e unul teologic, mesajul transmis într-un centenar e diferit. Nici din centenar nu s-a înțeles nimic, nici din canonizări nu a ieșit nimic. Un centenar care a avut de toate. Ca la români.
Găsești astăzi inițiative susținute cu hărnicie, găsești astăzi pregătiri de liste de sfinți ortodocși, dar nu găsești înțelegerea că fiecare canonizare este un mesaj individual și un act individual în Biserică, subliniind un lucru unic în Biserică, devenind un model pentru Biserică. Astăzi trăim pentru acest ciclu administrativ instituțional, o formă fără fond, trăim fără a mai fi cuplați la fondul ortodox al acestui tip de evenimente, pierdut undeva în această administrație care acoperă duhul ortodox al acestui tip de evenimente.
Ce înțeleg credincioșii din aceste canonizări? O devalorizare totală, în care dacă ai stat puțin în închisoare ești bun de canonizare. Indirect, astfel de mesaje se transmit credincioșilor, din împachetarea greșită a comunicărilor în astfel de evenimente. Întreb și eu, poate credinciosul să memoreze mai mult de 2 nume din acea listă și știe mai mult de 2 nume după această canonizare? De asta și A. Boca a putut fi canonizat, pentru că a fost strecurat undeva, într-o listă, pentru a nu atrage atenția prea mult.
Într-o canonizare se evidențiază personalitatea, unicitatea, importanța , nu blocul, nu lista, și asta ca să rămână în conștiința credinciosului actul de canonizare. Totuși este o performanță să ai 16 nume într-o listă. E multă muncă depusă în acea listă. Este cu siguranță o laudă internă instituțională pentru mulți această listă. Dar totul e disipat ca înțelegere în conștiința credincioșilor. Pentru că totul se diluează ca semnificație și relevanță. S-a făcut ceva împărțit la 16, nu înmulțit cu 16.
Au înțeles credincioșii ceva din fiecare canonizare, din viața celui canonizat? Cu siguranță că nu au avut timp și de astfel de amănunte. Doar detalii. 16 canonizări, zero asumări autentice de către Biserică. Poate doar a lui A. Boca, susținut de corul lui de susținători, care nu era interesat de lista de canonizări ci de acest idol. Mai ales A. Boca nu trebuia scăpat în această listă, pentru a nu distrage atenția de la eveniment și de la restul canonizărilor.
Iar canonizarea este un eveniment unic, să aibă timp mintea credinciosului să petreacă alături de sfânt, să înțeleagă de ce e relevantă viața acestuia, să capete evlavie, să învețe ceva de la el, să aibă și un efect pedagogic, să aibă timp credinciosul să se aplece cu atenție asupra acestui eveniment. Nu să parcurgă o listă de sfinți, dar fără relevanță și distincție, fără să fi asumat nimic. Și unde este acea bucurie a întâlnirii cu un Sfânt în canonizare, să ai timp să îl cinstești, să meditezi la viața lui, să gândești puțin experiența? Nu să ai disipată atenția în 16 locuri. Proslăvire, nu expediere într-o listă. Canonizări cu zero efect în rândul credincioșilor.
De asta ar trebui evitate blocurile de canonizări, să poată fi primite, receptate autentic de credincioși. Instituțional ai bifat undeva o bifă, că sunt canonizați; și a înțeles poporul ceva din asta? Sau nu mai contează poporul, cât timp institiția și-a bifat agenda internă?
O formă fără fond. Una câte una, nu 100 odată. Așa nici centenarul nu l-a înțeles nimeni, pentru că nu a fost timp de discutat valoarea actului (și erau multe de menționat aici), nici pentru sfinți nu a fost timp de discutat cu Biserica ce este cu ei, nici pentru Boca nu a fost timp să se discute cu Biserica de ce s-a luat această decizie. Și s-a făcut o mare gramadă de evenimente, fiecare din instituție cu durerea lui și toate pe spinarea centenarului. Multe a dus centenarul acesta în spate, încărcat din greu, fiecare cu ce a putut să își rezolve din problemele avute. Lucruri făcute să fie făcute, nu să fie transmise Bisericii într-o ordine firească.
17 Februarie 2025,
Doru Nastasă
Trebuie să recunosc că nu m-am gândit la problema aceasta deși în subconștient o văzusem, mi se părea ceva ciudat la lista asta cu atâția Sfinți canonizați în bloc.
Și nu mă refer la vrednicia lor, evident.
Dar acum că ați pus problema recunosc că personal nu cunosc amănunte din viața lor decât despre părintele Ilie Lăcătușu la care am evlavie de mai mulți ani, despre părintele Dumitru Stăniloaie și părintele Cleopa.
În rest gândindu-mă bine mai știu câteva lucruri (aproape nimic) despre încă vreo trei din listă iar despre restul, adică nouă din lista nu știu absolut nimic, nimic. Sunt și eu mirat când mă gândesc acum la aceasta. Vă asigur că în aceeași situație se găsesc și cei din familie și cercul mai larg de prieteni și cunoscuți.
Păi în situația aceasta, cum să nu scape și A. Boca strecurat și el pe lista printre ceilalți părinți.
Aveți dreptate, poate era mai de folos credincioșilor că sfinții să fie canonizați pe rând după o mai bună receptare a vieții și a teologiei lor de către credincioși. Că oricum în fața lui Dumnezeu cei care merită aceasta oricum sunt proslăviți, Biserica doar constată și oficializează sfințenia lor.
Doamne ajuta!
Credeți că patriarhia dorea să știm prea multe despre sfintii canonizati? Patriarhia s- a spalat pe mâini, intentia cea mai mare era canonizarea unui ocultist si eretic, cu care a otravit si indracit Romania de mai bine de un deceniu. De ce nu l- au dezgropat pe boca? Nu vedeți ca au facut un spectacol ieftin, în care sa fie făcut boca vedetă? Eu nu vroiam nicio canonizare, dacă prețul era boca. Acum românii indraciti împânzesc lumea cu boca, Grecia, Spania, etc, peste tot unde merg, ca sunt sub acoperirea acestei indrăciri forțate a romanilor, iar ceilalți sunt, „ba proștilor, dacă nu era boca, va ștergeți voi pe bot de canonizari!”
Rușine patriarhiei, Rușine acestor pseudoepiscopi care au transformat biserica ortodoxa intr- o batjocură, mafie bisericească care joaca pe sodomie, simonie și prostituție bisericească de tot soiul . Biserica ortodoxa română cu acesti ierarhi, are obedienta sergheianista, și cu multe căderi trupești, pe care le transmite noilor aspiranți la preoție.
Ce nu cunosc domnii pseudoepiscopi este că acum Hristos face curățenie în Biserică.
Ce va urma? Ca patriarhul să se împărtășească din același potir cu papistașii, sub ochii noștri, și atunci vreau sa vad ce atitudine iau cei din Biserică, care au știut de erezia și ocultismul lui boca și nu s- au dus cu jalba în proțap la patriarh. Nu ca ar fi făcut ceva patriarhul. Cum e turcul și pistolul.
Sunt sfinți ai inchisorilor care meritau canonizati și nu s- au canonizat și de aceea s- a făcut acest spectacol ieftin, ca să nu le fie observată lipsa . Ceea ce au dorit ei au obținut. Acum ne rugăm și așteptăm ca Hristos sa ne scape de aceasta ierarhie, ce s- a dovedit împotriva țării, poporului și lui Hristos. Curățenia a inceput si in lume, apostații aceștia să fie convinși ca le vine rândul, cat de curând. Așa sa ne ajute Dumnezeu!