Filioque este o problemă teologică ridicată de catolicism, cu mai multe variante dogmatice aduse timp de 1.5 milenii. Pentru Ortodoxie, Filioque este o erezie. Articolul își propune să explice pe scurt problema teologică, dar și abordarea corectă de soluționare a acesteia.
Filioque este regăsit în istorie ca o sintagmă-expresie-formulare-etichetă teologică: „Duhul Sfânt purcede de la Tatăl și de la Fiul”, reprezentând adaosul „și de la Fiul”.
Reformulând Filioque, obținem: „Duhul Sfânt purcede de la Tatăl și Fiul este asemenea sau la fel [egal, identic] Tatălui în purcederea Duhului”. Reformularea ne oferă o perspectivă mult mai clară de înțelegere a propunerii, fiind dificil de lucrat cu sintagma inițială. Ce a încercat catolicismul în istorie a fost să explice acest asemenea sau la fel.
Filioque dual-principial. Sinodul de la Toledo (589) a acceptat varianta directă, imediată de interpretare, în care Fiul este un principiu egal, distinct și identic Tatălui, în purcederea Duhului.
Filioque co-principial. Sinodul de la Lyon (1274) a modificat varianta de la Toledo, și a afirmat că Fiul este co-principiu al Tatălui în purcederea Duhului.
Filioque principial-secundar. Varianta modernă de Filioque este creată pe baza Sinodului de la Lyon, cu adăugirile că Tatăl este principiu fără de principiu, Fiul este principiul după principiu iar purcederea este realizată prin Fiul, ca prin respirație.
Filioque reprezintă un proces greșit de dogmatizare, un proces în care s-au adăugat continuu premise-informații false în această propunere dogmatică:
- La Toledo (589), neexistând această premisă și informație în istoria Bisericii, s-a introdus direct în dogmatizare informația că Fiul este „egal, identic, distinct”.
- La Lyon (1274), s-a introdus în dogmatizare informația că Fiul este împreună-cu Tatăl.
- În varianta modernă s-au introdus informațiile de unitate intratreimică principială, principii fără-după-prin, că Tatăl este principiu fără de principiu, Fiul este principiu după principiu iau Fiul este principiu prin.
Filioque nu are imutabilitate la nivel de premise informații, așa cum o propunere dogmatică ar trebui să aibă. Ce s-a întâmplat la fața locului este că apusul a creat o enigmă dogmatică în Filioque, nu o dogmă. Enigma dogmatică Filioque este: cum pot fi Tatăl și Fiul în purcederea Duhului pentru a rezulta o purcedere. Enigma dogmatică Filioque constă în mutarea dependențelor în purcedere între Tatăl Fiul și Duhul, încercându-se mutarea Fiului lângă Tatăl și legarea de Acesta, pentru a rezulta o discuție despre Fiul ca principiu. Imutabilitatea premiselor informaționale dar și validarea notelor caracteristice ale dogmei sunt puncte importante în discuția despre caracterul de dogmă a propunerii.
Cum s-a ajuns la crearea acestei enigme dogmatice? În contextul arian, o formulă standard pentru apărarea dumnezeirii Fiului este: „Duhul purcede de la Tatăl și Duhul este trimis de la Fiul, deci Fiul este Dumnezeu”. Formulă care în latină folosește un singur verb, procede, care în formulare uzuală suportă o contracție naturală lingvistică, rezultând formula „Duhul purcede de la Tatăl și de la Fiul”.
Formularea a fost preluată în uz și girată per-se, preluată ca formulare, dar nu ca informație dogmatică largă, formulare considerată autoritate în discuție, neînțelegându-se de către partea catolică aceea că este doar o formulare-expresie preluată în Apus și nu o dogmă prin sine. Ce se invocă de către Apus că este prezentă în diferite scrieri apusene trebuie înțeles ca formulă preluată uzual, dar nu ca informație dogmatică însoțită de un proces de dogmatizare. Expresia Filioque nu a avut de la început toată informația necesară, fiind obligatoriu să fi fost însoțită de la început cu tot acest set de informații, între Tatăl-Fiul, Tatăl-Duhul și Fiul-Duhul, pentru a putea fi considerată în dogmatizare. Filioque nu a avut niciodată aceste informații între Tatăl și Fiul și acestea au fost căutate în permanență. Și astăzi, varianta modernă de Filioque este incompletă și nu are informațiile despre principiu fără-după-prin dar și despre conceptul de unitate treimică intratrinitară. Prezența în explicațiile catolicilor a analogiei „ca prin respirație” arată lipsa majoră de informație din teză.
Faptul că în contextul arian există o formulă pentru apărarea dumnezeirii Fiului, alături de contextul limbii latine care a favorizat apariția acestei formulă prin contracție lingvistică, demonstrează că de fapt formulare Filioque este un accident lingvistică și arată natura de enigmă teologică, creată prin derivare, confuzie, prin înlocuire și extindere semantică lingvistică.
Datorită consecințelor multiple greșite, catolicismul folosește o retorică puternică a Filioque ca „explicație”, folosind un silogism, în care invocă un caracter intern, de incluziune, pentru a acoperi discuția despre caracterul de alterare globală a informației dar și a dogmei treimice pe ansamblu.
Filioque trebuie discutat în dialogul ecumenic nu la nivel dogmatic, unde sunt clare pozițiile eclesiologice și ortodoxă dar și catolică, ci la nivel de proces de dogmatizare și la nivel de argumentare formală.
Procesul de dogmatizare catolic este greșit, în care avem consecințe de tipul:
- 2 Sinoade pe subiect, 589, 1274, dar și o variantă actuală
- Dogmatizare a unui concept (concept general de purcedere) și nu a unei informații fixe,
- Scuze pentru a acoperi lipsa de ecumenicitate dar și alterarea Crezului, prin invocarea unui caracter de incluziune pentru a evita discuția despre caracterul de alterare generală, care inevitabil trebuie să apară datorită nerespectării constrângerilor de dogmatizare, evitate prin scuzare
- Un crez catolic metamorfic, alterat, care este și eretic dar și variabil, prin variabilitatea etichetei Filioque (expresie care în crezul catolic are valoarea de expresie-etichetă), în care în mileniul I catolicismul a crezut ceva, apoi în mileniul II altceva, și în acest mileniu altceva
- Repoziționare intratrinitară a Fiului și contestare a dogmei Treimice a Sinoadelor Ecumenice
- Cost de dogmatizare uriaș, în care între 325-787 Răsăritul a făcut 7 Sinoade Ecumenice, în 450 de ani, iar Apusul a mai avut nevoie de încă 450 de ani, până la Lyon, 1274, pentru a înțelege eroarea de la Toledo, și pentru a-i aduce o corecție parțilă, corecție completată ulterior
- Dogmă răspândită ca informație în 3 milenii, având capete de informație în fiecare mileniu.
Filioque reprezintă un proces de dogmatizare eșuat și trebuie discutat la nivelul procesului de dogmatizare. Consecințele dogmatice de tipul diteism/diarhie, politeism sau Duhul Sfânt creatură, sunt deja discutate (Sfântul Marcu al Efesului) și ar trebui doar să consolideze discuția, care în natura ei rămâne despre procesul de dogmatizare și nu doar despre dogmă – sunt prezentate pe larg în materialele publicate.
La nivel de semnificație eclesiologică, Filioque arată lipsa de direcție a catolicismului în teologie, venită prin părăsirea de către lucrarea Duhului Sfânt, consecință a adoptării în Apus a primatului în sec. IV-V. Problema Filioque este atât abordarea teologică dar mai ales ruperea de unitatea Bisericii, prin înlocuirea conceptului de sobornicitate cu acela de primat, cu autoritatea Romei. Catolicismul a avut o propunere dogmatică, dar egal, nu a putut să o corecteze, fiind rupt de unitatea Bisericii, în timp ce în paralel Ortodoxia a corectat în toate Sinoadele Ecumenice toate propunerile greșite apărute în timp. Datorită eșecului Filioque, Apusul trebuie să renunțe la Primatul Romei, care este cauza acestui eșec, fiind un principiu de partiționare și de înlocuire a autorității Bisericii. Filioque este un arhetip al procesului de dogmatizare din catolicism, care are în interior o colecție mare propuneri dogmatizare în mod similar.
Am publicat în mai multe lucrări o analizare a dogmei Filioque din perspective noi, a procesului de dogmatizare, dar și din perspectiva unei argumentări formale. Consider că abordarea istorică este una profund limitată, acoperind doar o felie și doar punctele esențiale dogmatice din discuție, fără a avea o discuție cuprinzătoarea asupra subiectului.
Astăzi avem doar 20-40% din Filioque, dacă nu considerăm analiza la nivelul procesului de dogmatizare dar și cea a argumentării formale. Fără o abordare diferită, la nivelul procesului de dogmatizare dar și la nivel de argumentare formală, Ortodoxia nu va putea convinge catolicismul în această discuție, să se întoarcă în unitatea Sinoadelor Ecumenice, la Ortodoxie.
Bibliografie:
- Prezentarea pentru Filioque din podcastul YouTube
- YouTube, Filioque, problemă teologică artificială, accident lingvistic și enigmă teologică, partea 1: https://youtu.be/KzGAsajSiIk
- YouTube, Filioque, problemă teologică artificială, accident lingvistic și enigmă teologică, partea2: https://youtu.be/ESElmcCYbVo
- Doru Nastasă, Unitatea creștină și Catolicismul, Editura Agaton, București, 2022, Cap. 2, pp. 67-194
- Doru Nastasă, O catedrală teologică a unității creștine, București, 2023, Cap. I.3, 54-70
- Doru Nastasă, Soluția argumentativă a unității creștine, Editura Smart Publishing, 2024, Cap. II. 4, pp. 139-159
- https://www.unitateaortodoxa.ro/unitatea-si-catolicismul/
- https://www.unitateaortodoxa.ro/o-catedrala-a-unitatii/
- https://www.unitateaortodoxa.ro/solutia-teologica/
- https://www.unitateaortodoxa.ro/.