Zi: 7 februarie 2025

Articularea problemei Boca este: problema Boca stă în atașamentul unor ucenici de acesta și considerarea de către aceștia a experienței drept legitimă, deși experiența este profund în afara limitelor ortodoxe. Și de aici presiunea internă în Biserică din partea acestora pentru canonizarea acestuia.

Patima si insistența Ardealului pentru un act incorect față de Biserică, pentru canonizarea lui A. Boca, timp de zeci de ani, concretizate într-o dispută și încleștare istorică chiar în Sinod, nu au putut fi rezolvată de către Sinod, care s-a blocat și ales ieșirea cea mai simplă: compromisul.

Sinodul a avut intern, istoric, o problemă în această insistență excepțional de puternică a Ardealului, insistență desfășurată pe mai multe planuri. O altă problemă este prezența Ardealului în funcția de președinte al comisiei de canonizare, o poziție cheie și relevantă în discuție.

Disputele și discuțiile interne din Sinod au culminat anul trecut, în 2024, după publicarea primei liste de canonizare, cu un compromis instituțional. Sinodul a ajuns anul trecut, în pragul canonizării, într-o situație deosebită. După publicarea listei inițiale de canonizare, președintele comisiei de canonizare a menționat că nu se mai canonizează nimic dacă A. Boca nu intră în canonizare. Și de aici a apărut canonizarea. Trebuie spus asta, ca să nu se mai amăgească proarseniștii că A. Boca a fost canonizat prin dreptate.

În timpul pregătirilor pentru canonizarea de anul trecut, s-au blocat canonizările de către Ardeal, condiționate de deblocarea canonizării lui Arsenie Boca. Aici este „secretul” acestei canonizări. În pârghia de forță care a putut debloca ceva ce era demult închis în Biserică. Și pentru că nu mai era mult timp până la încheierea pregătirilor, s-a acceptat acest compromis instituțional pentru canonizare.

Problema Boca a fost creată și amplificată de Ardeal prin câteva mecanisme simple, în care principalul a fost publicarea a peste 50 de cărți, în tiraj de peste 1 milion de volume (dacă socotim un tiraj de 20.000 volume pentru fiecare carte publicată). Adică prin distribuirea fiecarei familiii din România a unei cărți cu A. Boca, printr-un program național foarte puternic de promovare religioasă, fără aprobare și fără discutare sinodală anterioară, ascuns și în spatele privirii Bisericii. La fel, tot aici trebuie menționate campaniile foarte puternice din presă și din media, în favoarea lui Arsenie Boca, după anii 2.000, după ce au murit marii duhovnici care puteau vorbi despre acesta, iar în ultimii ani, prin campanii și susținere online largă.

Aici este sursa problemei Boca, în acest program desfășurat în spatele Bisericii, prin neatenția dar și prin neprezentarea corectă de cătrea Ardeal a ce se întâmplă în spate. Iar apoi Sinodul a fost forțat în pragul canonizării să accepte această canonizare, în discuții extrem de aprinse, care au fost doar o continuare a discuțiilor de zeci de ani din Sinod, pe subiectul necanonizarării lui Arsenie Boca.

Pentru A. Boca există o listă binecunoscută în instituție și de către cler, de motive de necanonizare, legate de ocultism, erezie, înșelare, viață de mirean și nu de călugăr, erezii precum negarea dogmei ortodoxe a unicității Bisericii, Hristos androgin, spiritism și concepții greșite cu privire la autoritatea Bisericii și multe altele. Această listă de impedimente (care este una foarte lungă dar și foarte serioasă), care a blocat zeci de ani de canonizarea acestuia și care face imposibilă orice canonizare a acestuia, a fost eludată prin compromis, pentru a se liniști niște patimi din Ardeal. Dar această listă este binecunoscută în Biserică, tulburată deplin de această eludare a unor limite ortodoxe binecunoscute.

Credincioșilor li se spune astăzi o poveste îndulcită și nu li se comunică tulburarea, discuțiile și compromisul din spatele acesteia. Și totul merge înainte pentru că Biserica nu își permite scandaluri publice. De asta mai bine se fac intern nedreptăți și compromisuri decât să iasă discuții înafara instituției – ce logică greșită, să alegi compromisul și tăcerea în locul dreptății și adevărului!

Problema Boca nu trebuia rezolvată în acest mod. Problema Boca trebuia rezolvată la sursă, la sursa care o generează. Nu trebuia mutată în Biserică. Iar problema trebuie rezolvată la sursă și nu mutată pentru insistența Ardealului în Biserică. Pentru că ce s-a întâmplat aici este că decizia autentică pentru Boca, decizia de necanonizare, a fost schimbată prin presiune, nu prin dreptate. Biserica trebuie să înțeleagă povestea asta.

Mai bine gândim sănătos această discuție, decât să pretindem că suntem o Biserică neprihanită, în tot felul de decizii greșite, care sunt luate prin compromisuri, în ascuns. Biserica a decis deja pentru Boca necanonizarea acestuia. Aceasta este decizia autentică a Bisericii în acest caz. De aici pornim în discuție. Restul este compromis instituțional cunoscut, evident, vizibil în nenumăratele acte institiuționale care îl confirmă, promovat ca „soluția Bisericii” la problema Boca.

Problema Boca trebuie rezolvată corect, prin oprirea în spiritul Bisericii a acestei canonizări și prin refacerea deciziei corecte a Bisericii. Din aceste două liste de canonizare una este dreaptă și una este falsă pentru Boca. Instituția a produs în același timp un fals dar și un adevăr.

Din păcate problema se discută doar în cercuri închise, nu și în fața întregii Biserici. Biserica trebuie să cunoască adevărul acestei canonizări, pentru a înțelege de ce Boca a fost canonizat și care a fost compromisul care a trebuit să fie acceptat pentru aceasta.

Compromisul a fost ca acești 15 sfinți să nu mai fie canonizați la acest eveniment și să se amâne canonizarea acestora pe termen nedefinit. Ar fi fost o decizie mai înțeleaptă amânarea acestor canonizări și mai matură, decât cedarea la un compromis. Maturitatea în decizie se vede în astfel de decizii.

Mai multe detalii pot fi găsite în volumul publicat, dar și în podcasturile publicate pe canalul de YouTube unitatea ortodoxa, care explică în detaliu amănuntele acestei canonizări. Podcasturile sunt o discuțiile pe larg a ce s-a întâmplat în această canonizare.

7 Februarie 2025,

Doru Nastasă

Eu nu am mai văzut așa ceva, să se încaiere credincioșii între ei ca la război, pe termen nedefinit, în mulțimi mari, un fenomen de masă, la nivelul întregii Biserici, cum se întâmplă astăzi în online legat de Arsenie Boca. Așa ceva nu trebuia să se întâmple în această canonizare. Online-ul este astăzi plin de invective pe acest subiect, fiind o luptă aprinsă, deschisă, în desfășurare, între arseniști și cei împotriva acestuia. Să vezi cum tot online-ul este în razboi, unii cu alții, credincioși contra credincioși, opera aceste canonizări, te pune pe gânduri.

Asta este esența experienției Boca: acesta a fost permanent subiect de scandal și de încăierare. Iar  Biserica este acum în mare tulburare din acest motiv. Război în istorie, război în Sinod, război în Biserică, război în online. Oare cine l-a băgat pe Boca în Biserică a gândit asta înainte?

Sinodul se minte singur când ei, în Sinod, s-au încăierat pe acest subiect, și acum spun Bisericii „pace și liniște”. Cum să fie liniște, că nici voi nu ați avut liniște prin Boca? Ce fel de liniște, cea pe care și voi ați adoptat-o, compromisul? Tăcem și privim în pământ și lăsăm fenomenul Boca să fie impus în Biserică pentru că unii nu se mai pot stăpâni?

Cine a acceptat propunerea Ardealului nu a gândit lucrul acesta. Trebuia să vadă tulburarea Ardealului în această propunere și să se gândească la aceea că acest duh de tulburare al lui Boca devine lucrător în această canonizare. S-a canonizat duhul lui Boca de tulburare și duhul ucenicilor acestuia, care nu au liniște ziua și noaptea și umblă să îl canonizeze de zeci de ani. Acest duh de tulburare a fost canonizat și sădit în Biserică.

Problema asta trebuia tranșată istoric. Iar Sinodul experimentează în acest subiect, pentru a se convinge el însuși că nu este corectă această decizie. E un fel de experiment, pentru a se vedea ce se întâmplă dacă se acceptă această propunere.

Problema Boca a ramas deschisă și activă de 75 de ani. Nu s-a putut închide niciodată. Tulburarea Boca este una vie, activă și nu va putea fi închisă. Iar Sinodul trebuie să se convingă el însuși că nu e bine, pe propria piele. De asta a făcut canonizarea. Dacă nu dă și Sinodul cu capul de problemă nu se va învăța că Boca nu e pentru Biserică.

Boca trebuie scos din canonizare și trebuie readusă pacea Bisericii. Problema Boca nu s-a rezolvat timp de 75 de ani. Poate să facă Sinodul orice exercițiu de retorică teologică, pentru că nu va exista altă soluție decât scoatarea acestei canonizări din Biserică. Chiar trebuie fiecare din Sinod să se convingă pe pielea poporului că nu merge? Chestia asta poți să o întorci pe toate fețele că nu poți să o așezi cu liniște și pace orice ai face. Doar se instalează scandalul pe un scaun în Biserică și este lăsat acolo să își facă lucrarea.

Sinodul nu a reușit să o rezolve timp de peste 25 de ani, intern, la ei, într-o mână de oameni. A obținut doar o falsă pace și asta printr-un cumplit și greu compromis. Cum o să o rezolve la nivelul Bisericii? Există vreo soluție la nivelul Bisericii? Pentru că nu există niciuna. Nici Sinodul nu a avut soluție nici pentru sine și tot ce a reușit a fost un compromis. Dar Biserica nu va fi dispusă la compromis, ci acolo se vor încăiera la nesfârșit, cum s-au întâmplat în timp și în Sinod, nenumărate confruntări pe subiectul Boca.

„Canonizarea” curentă a lui Arsenie Boca nu este de fapt o soluție, este doar o mutare a unei probleme. Sinodul și-a mutat problema lui într-un loc mai convenabil, direct în Biserică. Adică exact ce se întâmplă astăzi în Biserică se întâmpla în Sinod și din lipsă de soluție Sinodul a procedat în cel mai simplist mod: a mutat problema în Biserică. De ce? Din lipsă de soluție. Soluția problemei Boca este ca pentru Boca să se oprească orice discuție de canonizare și nu să fie băgat în Biserică, pentru că Sinodul avea o problemă și o dispută intern. „Canonizarea” lui Arsenie Boca este doar o mutare a unei probleme, nicidecum un act responsabil al Bisericii.

Când ești responsabil de toată Biserica, nu lași întreaga Biserică să se încaiere. Asta nu va înceta niciodată. Cei care au propus și insistat pentru canonizare sunt dovada vie a duhului în care se face canonizarea și a lucrării care se va aduce în Biserică. Ei sunt prima mărturie a duhului tulburării și a imposibilității de încetare a scandalului, împotriva canonizării. Ei sunt cei care mărturisesc încăierarea generală adusă de canonizare. Pacea și liniștea Bisericii nu merită sacrificate pentru unii care nu înțeleg decât de propria lor patimă.

Dacă nu vezi și nu ești atent la semnele acestei degenerări din Biserică și nu o prinzi la început, cât nu este crescută la nivel național, o să ajungi cu o ditamai problemă, care va fi greu de stăpânit. Problema asta are toate semnele degenerării. Și nu va fi una mică. Asta ne învață cel mai mult istoria legat de Boca. Nu este ceva inofensiv, este o problemă pentru Biserică, problemă care îi va afecta pe mulți.

Toate acestea s-au spus și s-au scris. Dar în Sinod nu a fost nimeni să asculte și să discute. Biserica a dezbătut în interior deja toate perspectivele acestei probleme și acestea sunt publicate și discutate în diferite podcasturi și lucrări. Acestea toate s-au spus, dar nu au fost ascultate.

Instituția ar trebui să faca o evaluare mai atentă a atmosferei curente din online, să vadă cât de tulburată e Biserica legat de această canonizare. Și să privească și la istorie.

Biserica nu e doar pentru unii, nu e doar entuziasmul unor cozi, cum se vehiculează astăzi în această canonizare. Boca nu va fi primit de mulți din Biserică. Și s-au retras mulți în timp de la subiect, mulți oameni de valoare, copleșiti de maniera superficială de abordare a problemei.

Boca pentru mase. Un fel de surogat mistic și de spiritualitate, necesar Bisericii astăzi pentru mase, pentru a atrage masele, presupunând și o cameleonizare proprie în care acceptăm orice de dragul maselor. Acesta este cumva îmbrăcat ortodox și prinde la unele mase care nu înțeleg bine Ortodoxia, dar oripilează credincioșii Bisericii, pe cei care înțeleg spiritul ortodox.

Aceasta este soluția Bisericii în zilele de astăzi, crearea unui fals mistic și spiritual, care să atragă mulțimile, pe care să-l așeze la mare cinste. Și asta pentru că nu are puterea să educe preoții și e nevoită să accepte tot felul de falsuri, dar care sunt primite mai ușor de credincioși. Soluția pentru aducerea credincioșilor la Biserică este reformarea teologică și educarea corectă teologică a preoților (nu administrativă, nu prin memorarea unor biblioteci teologice, ci prin înțelegerea autentică a spiritului creștin, prin practică bogată, practica fiind problema aici) nu așezarea de falsuri mistice în calendar.

Sădirea sămânței tulburării în Biserică… multă înțelepciune și discernamânt îți trebuie să vezi că Boca a fost istoric doar tulburare și va fi în continuare tulburare. În istorie Boca nu a fost un amănunt, un detaliu, ci un război total. A fost o separare totală de acesta din partea multora. Sinodul nu citește bine istoria și realitatea acestei discuții. Sau nu vrea și e convins de Ardeal că e bine să continue direcția,  pentru că „Boca și mulțimi”. Se flutură continuu acest argument al mulțimilor pentru a se ascunde scandalul din spate, tulburarea, neortodoxia, crezând că se va putea la nesfârșit să fie acoperite toate aceste probleme prin „mulțimi”. „Mulțimile” care acoperă și justifică orice. Foarte serios acest stil de ortodoxie.

Mulțimi, mulțimi, dar și scandal. Pentru că sunt două mulțimi, nu una singură cum spune Ardealul. Sunt două. Și una e separată de Boca, într-un mod absolut, după cum se vede în vehemența sfinților părinți canonizați. Apropo, în această discuție vorbim de două mulțimi nu doar de cea a Ardealului. Și cealaltă mulțime ce spune? Și una este tulburată profund de această discuție după cum se vede istoric. Și aceste mulțimi se luptă cu mare putere astăzi una cu alta, așa cum și în istorie s-a întâmplat.

Schisma Boca (istorică și prezentă) trebuie conștientizată, pentru că este acoperită de Ardeal cu tot felul de mistificări. Despre schisma Boca este o liniște totală, nu se vorbește, pentru că nu convine Ardealului. Boca a fost pentru un subset mic al Bisericii, local. Nu e pentru toți, a fost doar pentru unii, care acum îl promovează în general, când el e de fapt o excepție negativă, locală.

Boca asta este, o schismă. O împărțire a Bisericii în două, în cei care înțeleg Ortodoxia și în cei care merg după Boca. Asta a fost Boca în istorie: tulburare și schismă. Astăzi doar se generalizează partea a doua a discuției din istorie.

7 Februarie 2025,

Doru Nastasă

În volumul publicat anul trecut, „De ce Biserica Ortodoxă nu îl poate canoniza pe Arsenie Boca”, am atras atenția asupra unui lucru foarte important, că Biserica va fi tulburată și că atenția Bisericii va fi deviată puternic de la activitatea mântuitoare prin această canonizare. Exact asta se întâmplă acum.  Am atras deja atenția că vom discuta numai despre Boca în Biserică și că se va distrage grav atenția Bisericii de la activitatea mântuitoare. Iar prin această canonizare a lui A. Boca aceste cuvinte încep să se împlinească. Și în solicitarea adresată Părintelui Patriarh Daniel am menționat specific acest lucru, devierea atenției Bisericii și tulburarea acesteia. Dar cine mai aude. Și am mai spus multe lucruri legate de această canonizare, care par să prindă viață.

Boca a devenit astăzi subiectul numărul unu al Bisericii, pe termen nedefinit. Este o realitate acest lucru. Și scandalurile se vor ține unul dupa altul pentru acesta. Biserica începe să intre într-o derivă cruntă de atenție. Așa cum Boca a fost un scandal continuu la timpul lui, timp de peste 75 de ani, de acum înainte să te ții cu discuții interminabile despre Boca, între cele două partide din Biserică, în schisma internă produsă prin această canonizare.

Scandalul Boca începe să se instaleze general în Biserică. Cu mult „discernământ” s-a generalizat o dispută prezentă în Sinod pentru canonizarea acestuia, în întreaga Biserică. Trebuie mult discernământ să faci asta, să scalezi un scandal din Sinod în întreaga Biserică. Și în Sinod s-a întâmplat același lucru, nu doar în Biserică.  Adică acum nu mai sunt câteva zeci care poartă o dispută pe subiect, sunt câteva zeci de milioane.

Crede Sinodul că dacă în interior, în Sinod, au fost continuu discuții, timp de zeci de ani pe acest subiect, că va fi altceva în Biserică? Crede Sinodul că va fi pace în Biserică? Cineva ar fi trebuit să citească atent volumul publicat, pentru că sunt prezentate cu mare atenție toate perspectivele instituționale care ar fi trebuit considerate în această „canonizare”. Se poate citi și online.

Scandalul Boca abia începe în Biserică. Sunt curios când or să înceapă primii credincioși să se arunce unul asupra altuia prin Biserică pentru apărarea „sfântului”. Deja în mediul online asta se întâmplă și este realitatea cotidiană a subiectului, unde credincioșii se aruncă unii asupra altora cu mare cruzime. Și asta pentru că A. Boca a fost canonizat împingând pe mulți cu mare putere, prin forță, să se dea deoparte pentru a se permite acest act incorect față de Biserică.

Canonizare sau polarizare, crearea a două tabere montate una împotriva celeilalte? Este A. Boca o polarizare puternică în Biserică, în două opinii puternice? Merita să se creeze această dispută puternică, directă? Când Sinodul are propriul exemplu, în care această polarizare s-a petrecut și a fost activă zeci de ani, de ce nu a gândit că va crea aceeași polarizare și în Biserică, că doar va împărți Biserica în două părți și le va monta una împotriva celeilalte? Vehemența părinților Bisericii împotriva lui Boca (Sf. Ilie Cleopa, Sf. Dumitru Stăniloae, părintele Arsenie Papacioc, arhimandritul Paulin Lecca și mulți alții), de care am menționat în mai multe podcasturi, nu a fost considerată în această polarizare? Nu se înțelege nimic din sămânța de scandal sădită în această canonizare, care rodește deplin, din primele minute când Boca este generalizat în Biserică?

Deja Boca începe să tulbure Biserica. Am ajuns să deviem grav atenția Bisericii, la un fenomen local, din Ardeal, care a fost generalizat printr-o neatenție instituțională gravă. Acum putem să înțelegem ce a fost local, în capul acelor oameni care au dorit să îl canonizeze, după tulburarea generală care se vede la aceștia de acum, care umflă totul  după Boca, într-o exaltare deplină.

Ca să se înțeleagă de ce s-a dorit să fie canonizat, putem să ne uităm la toți aceștia care aleargă după Boca prin Biserică închipuindu-și luminițe, minuni, căutând în umbre și halucinații explicații mistice, neputându-se stăpâni, tulburând întreaga Biserică.

Boca a fost canonizat pentru tulburarea multora, care acum se vede clar, la lumină. Și va tulbura pe mulți, pentru că mulți sunt afectați în Biserică de tot ce fac proarseniștii. Tulburarea locală Boca se generalizează astăzi printr-o neatenție și printr-un compromis instituțional.

Nu ar fi trebuit să stricăm și să degenerăm acest eveniment important al Bisericii, canonizarea celor 15 sfinți, prin această degenerare și tulburare care a venit prin A. Boca. Acei sfinți ai Ortodoxiei nu meritau să fie atrași în acest compromis făcut pentru Arsenie Boca. Nu merita întunecat acest eveniment important al Bisericii prin generalizarea scandalului Arsenie Boca în întreaga Biserică, prin tulburarea Bisericii. În loc să ne bucurăm, avem parte de „fenomenul Boca”.

Am menționat toate acestea în volumul publicat dar și în podcasturile publicate pe YouTube. Din păcate acestea prind viață în fața întregii Biserici și în instituție nu este nimeni să facă nimic pe acest subiect. Și asta de teama de a deranja beneficiarul canonizării.

7 Februarie 2025,

Doru Nastasă