Articularea problemei Boca este: problema Boca stă în atașamentul unor ucenici de acesta și considerarea de către aceștia a experienței drept legitimă, deși experiența este profund în afara limitelor ortodoxe. Și de aici presiunea internă în Biserică din partea acestora pentru canonizarea acestuia.
Patima si insistența Ardealului pentru un act incorect față de Biserică, pentru canonizarea lui A. Boca, timp de zeci de ani, concretizate într-o dispută și încleștare istorică chiar în Sinod, nu au putut fi rezolvată de către Sinod, care s-a blocat și ales ieșirea cea mai simplă: compromisul.
Sinodul a avut intern, istoric, o problemă în această insistență excepțional de puternică a Ardealului, insistență desfășurată pe mai multe planuri. O altă problemă este prezența Ardealului în funcția de președinte al comisiei de canonizare, o poziție cheie și relevantă în discuție.
Disputele și discuțiile interne din Sinod au culminat anul trecut, în 2024, după publicarea primei liste de canonizare, cu un compromis instituțional. Sinodul a ajuns anul trecut, în pragul canonizării, într-o situație deosebită. După publicarea listei inițiale de canonizare, președintele comisiei de canonizare a menționat că nu se mai canonizează nimic dacă A. Boca nu intră în canonizare. Și de aici a apărut canonizarea. Trebuie spus asta, ca să nu se mai amăgească proarseniștii că A. Boca a fost canonizat prin dreptate.
În timpul pregătirilor pentru canonizarea de anul trecut, s-au blocat canonizările de către Ardeal, condiționate de deblocarea canonizării lui Arsenie Boca. Aici este „secretul” acestei canonizări. În pârghia de forță care a putut debloca ceva ce era demult închis în Biserică. Și pentru că nu mai era mult timp până la încheierea pregătirilor, s-a acceptat acest compromis instituțional pentru canonizare.
Problema Boca a fost creată și amplificată de Ardeal prin câteva mecanisme simple, în care principalul a fost publicarea a peste 50 de cărți, în tiraj de peste 1 milion de volume (dacă socotim un tiraj de 20.000 volume pentru fiecare carte publicată). Adică prin distribuirea fiecarei familiii din România a unei cărți cu A. Boca, printr-un program național foarte puternic de promovare religioasă, fără aprobare și fără discutare sinodală anterioară, ascuns și în spatele privirii Bisericii. La fel, tot aici trebuie menționate campaniile foarte puternice din presă și din media, în favoarea lui Arsenie Boca, după anii 2.000, după ce au murit marii duhovnici care puteau vorbi despre acesta, iar în ultimii ani, prin campanii și susținere online largă.
Aici este sursa problemei Boca, în acest program desfășurat în spatele Bisericii, prin neatenția dar și prin neprezentarea corectă de cătrea Ardeal a ce se întâmplă în spate. Iar apoi Sinodul a fost forțat în pragul canonizării să accepte această canonizare, în discuții extrem de aprinse, care au fost doar o continuare a discuțiilor de zeci de ani din Sinod, pe subiectul necanonizarării lui Arsenie Boca.
Pentru A. Boca există o listă binecunoscută în instituție și de către cler, de motive de necanonizare, legate de ocultism, erezie, înșelare, viață de mirean și nu de călugăr, erezii precum negarea dogmei ortodoxe a unicității Bisericii, Hristos androgin, spiritism și concepții greșite cu privire la autoritatea Bisericii și multe altele. Această listă de impedimente (care este una foarte lungă dar și foarte serioasă), care a blocat zeci de ani de canonizarea acestuia și care face imposibilă orice canonizare a acestuia, a fost eludată prin compromis, pentru a se liniști niște patimi din Ardeal. Dar această listă este binecunoscută în Biserică, tulburată deplin de această eludare a unor limite ortodoxe binecunoscute.
Credincioșilor li se spune astăzi o poveste îndulcită și nu li se comunică tulburarea, discuțiile și compromisul din spatele acesteia. Și totul merge înainte pentru că Biserica nu își permite scandaluri publice. De asta mai bine se fac intern nedreptăți și compromisuri decât să iasă discuții înafara instituției – ce logică greșită, să alegi compromisul și tăcerea în locul dreptății și adevărului!
Problema Boca nu trebuia rezolvată în acest mod. Problema Boca trebuia rezolvată la sursă, la sursa care o generează. Nu trebuia mutată în Biserică. Iar problema trebuie rezolvată la sursă și nu mutată pentru insistența Ardealului în Biserică. Pentru că ce s-a întâmplat aici este că decizia autentică pentru Boca, decizia de necanonizare, a fost schimbată prin presiune, nu prin dreptate. Biserica trebuie să înțeleagă povestea asta.
Mai bine gândim sănătos această discuție, decât să pretindem că suntem o Biserică neprihanită, în tot felul de decizii greșite, care sunt luate prin compromisuri, în ascuns. Biserica a decis deja pentru Boca necanonizarea acestuia. Aceasta este decizia autentică a Bisericii în acest caz. De aici pornim în discuție. Restul este compromis instituțional cunoscut, evident, vizibil în nenumăratele acte institiuționale care îl confirmă, promovat ca „soluția Bisericii” la problema Boca.
Problema Boca trebuie rezolvată corect, prin oprirea în spiritul Bisericii a acestei canonizări și prin refacerea deciziei corecte a Bisericii. Din aceste două liste de canonizare una este dreaptă și una este falsă pentru Boca. Instituția a produs în același timp un fals dar și un adevăr.
Din păcate problema se discută doar în cercuri închise, nu și în fața întregii Biserici. Biserica trebuie să cunoască adevărul acestei canonizări, pentru a înțelege de ce Boca a fost canonizat și care a fost compromisul care a trebuit să fie acceptat pentru aceasta.
Compromisul a fost ca acești 15 sfinți să nu mai fie canonizați la acest eveniment și să se amâne canonizarea acestora pe termen nedefinit. Ar fi fost o decizie mai înțeleaptă amânarea acestor canonizări și mai matură, decât cedarea la un compromis. Maturitatea în decizie se vede în astfel de decizii.
Mai multe detalii pot fi găsite în volumul publicat, dar și în podcasturile publicate pe canalul de YouTube unitatea ortodoxa, care explică în detaliu amănuntele acestei canonizări. Podcasturile sunt o discuțiile pe larg a ce s-a întâmplat în această canonizare.
7 Februarie 2025,
Doru Nastasă