Mărturisirea dreptei credințe: martiriul monahiei Heruvima de la Petru Vodă și lupta împotriva ereziei (✝8 noiembrie)

Maica Heruvima, simbol al hotărârii de neclinitit pentru mărturisirea credinței

Maica Heruvima devine prin jertfa sa simbolul unei generații întregi, simbolul generației actuale de credincioși ortodocși, care trebuie să ne asumăm și noi aceeași cale a mărturisirii credinței și a jertifirii pentru credință, cu o hotărâre de neclintit, la fel ca aceasta.

Cea mai compactă variantă a discuției despre maica Heruvima mi s-a părut un articol publicat pe știri.botoșani.ro. Și o să preiau conținutul de acolo. Este un articol scris de monahul FIloteu pe sfantuldaniilsihastrul.ro. Prefer o variantă mai scurtă a discuției, iar în descrierea podcastului o să adaug mai multe linkuri despre monahie și despre martiriul acesteia.

În cimitirul Mãnãstirii Petru Vodã se odihneşte monahia Heruvima, pe care, ca mireancã, a chemat-o Svetlana Mihaela Tanasã. Sfânta Cuvioasă Muceniță Heruvima (Svetlana Tanasă), născută în anul 1969, a terminat Facultatea de Limbi Clasice la Iași și în 1995 a primit o bursă de la o Fundație pentru un masterat în istorie medievală la CEU, Budapesta.

Lucrarea sa de masterat consta în cercetarea unui manuscris al „Tâlcuirii la Facere”, scrisă de Sfântul Ioan Gură de Aur, și dovedea în această lucrare că textul tipărit de iezuiți-catolici și preluat de J. P. Migne în „Patrologia Greacă” are numeroase interpolări și modificări față de manuscrisul cercetat, un text cu adevărat hrisostomic, în care se simțea lucrarea Sfîntului Duh.

Profesorii ei au apreciat munca sa și i-au propus să se înscrie la doctorat. Lucrarea sa de doctorat era axată tot pe tâlcuirea la „Cartea Facerii”: trebuia să dovedească faptul că Sfinții Părinți ortodocși l-au urmat în tâlcuirea lor la Facere pe ereticul Origen, adică de fapt era o capcană.

Svetlana s-a apucat de lucru cu încredere, neștiind ce i s-a cerut de fapt. Dar, pe măsură ce citea din scrierile Sfinților Părinți, realiza hula ce i se cerea să o dovedească.

Cu cât mai mult citea, înțelegea nu numai că Sfinții Părinți nu l-au urmat pe ereticul Origen în lucrările lor, ci că unul din motivele pentru care au întocmit aceste lucrări a fost acela de a-l combate pe eretic, și se vedea aceasta din felul în care abordau fiecare chestiune în parte.

A rânduit Dumnezeu ca fiind acolo să-și pună câteva întrebări despre profesorii săi și să afle că majoritatea sunt evrei, și să vadă disprețul lor pentru Ortodoxie și pentru Sfânta Tradiție, cu toate studiile lor universitare. Iar când le-a comunicat concluzia de mai sus cu privire la Sfinții Părinți, ei i-au spus:

„Nu, nu e așa. Mai citește-i o dată. Mai gândește-te. Noi te plătim ca tu să demonstrezi ceva, iar tu trebuie să o faci.”

Au urmat mai multe zile de certuri și argumentări. Venind în țară pentru a-și mai aduce niște lucruri, s-a simțit rău și s-a dus la medic să-și facă un control. Așa a aflat că are un cancer al pielii cu o evoluție rapidă, în zona omoplatului stâng. Explicația era una singură: fusese iradiată. Doctorul i-a zis că mai are doar câteva luni de trăit.

S-a întors la Budapesta să-și ia lucrurile. S-a certat cu toată lumea, care îi spunea: „De ce pleci? Avem soluții pentru boala ta. Nu e nimic grav, noi putem să-ți oferim vindecarea. Fii ascultătoare și vei scăpa cu viață.”

A luat tot ce a putut (deși mare parte din cărți i-au rămas acolo) și s-a întors în țară. A venit la Părintele Iustin Pârvu și i-a povestit toată situația, iar Părintele i-a spus să rămână la schitul de maici. Aceasta se întâmpla în august 1997. A urmat un an și jumătate de suferință. Boala a ajuns repede la metastază. Încet, încet, se topea văzând cu ochii. A primit să fie rasoforă, și cu câteva săptămâni înainte de a pleca dintre noi a fost călugărită de Părintele Iustin Pârvu. A refuzat să ia morfină, pentru a-și șterge prin suferință toate păcatele săvârșite în această lume. Urletele ei de durere răsună și astăzi în urechile celor care le-au auzit.

Dumnezeu i-a ascultat ultima dorință, aceea de a prinde sărbătoarea Sfinților Arhangheli. După privegherea hramului mănăstirii, în noaptea de 7 spre 8 noiembrie 1998, pe la ora 3 dimineața, Maica Muceniță Heruvima a plecat dintre noi cu sufletul împăcat, luminoasă la chip, să mărturisească înaintea Sfintei Treimi lupta ortodocșilor împotriva stăpânitorilor acestui veac.

Maica Heruvima ne-a spus că de la CEU, mai înainte de ea, plecaseră din același motiv – cancer al pielii, un student din Bulgaria, o studentă din Georgia și o alta din SUA.

Batjocura cea mare a fost aceea că după plecarea maicii Heruvima, foștii ei profesori au instituit la CEU premiul „Svetlana Tanasa” pentru cea mai bună lucrare a anului.

Și un scurt comentariu personal. Mărturisirea dreptei credințe se face întotdeauna cu presiuni, cu șantaj. Și se face până la moarte după cum vedem în acest caz. Și acești oameni sunt mărturisitori cu adevărat ai dreptei credințe și trebuie cinstiți de Biserică. O moarte subită într-un astfel de context al apărării credinței ortodoxe, alături de alte probleme precum cele raportate de maica Heruvima, pentru alți studenți din Bulgaria, Georgia dar și din SUA, este cu siguranță un semnal de alarmă. Iar suferința acesteia de aproape 2 ani de zile, fără niciun fel de suport în boală, este un martiriu adevărat, care se socotește mucenicie asemenea tuturor jertfelor făcute de mărturisitorii dreptei credințe.

Pururea trebuie să rămână în conștiința neamului românesc și a Bisericii această jertfă nu doar pentru credință, ci pentru întreg neamul românesc. Avem nevoie de astfel de exemple actuale de mărturisire, care să ne întărească în mărturisirea noastră de credință.

Ca îndemn, verificați instituțiile de învățământ din afară unde sunteți finanțați să mergeți – finanțările vin întotdeauna cu constrângeri dogmatice, și nu sunt un Canaan al studiilor teologice, ci mai degrabă un deșert în care mulți se pierd. După cum se vede acestea sunt controlate pentru a promova o anumită doctrină, în acest caz neortodoxă, dar mai mult de atât, pe filieră evident problematică, după cum se menționează în alte materiale și după cum se vede în fondatorul universității.

Pentru rugăciunile Sfintei Mucenițe Heruvima, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, întărește-ne și pe noi pentru mărturisirea dreptei credințe și ne mântuiește pe noi. Amin.

Preluare din: https://stiri.botosani.ro/stiri/cultura/sfintii-de-langa-noi-cuvioasa-mucenita-heruvima-iradiata-pentru-ca-nu-si-a-tradat-credinta.html.

Alte articole: